Plictisitoarea viață a lui Leo Messi
Un interviu din care am aflat că argentinianul ar pleca și nu ar pleca de la Barcelona. Și că ar vota și nu ar vota la alegerile pentru postul de președinte al clubului
Jurnalistul Jordi Evole de la canalul privat spaniol La Sexta a dat lovitura pe final de an 2020. Nu a câștigat marele premiu la loterie, dar a reușit să facă un amplu interviu cu Leo Messi. Cel mai lung acordat până acum de argentinian unui post TV, precizează cu mândrie jurnalistul spaniol. Nu și cel mai curajos cu putință, am putea adăuga noi de pe margine. Roși de invidie, vor zice unii.
Păcătoasa artă a compromisului
Compromisul și concesiile sunt de cele mai multe ori parte a unei astfel de întreprinderi. Stafful vedetei stabilește un cordon de siguranță, eliminând orice asperitate a întrebărilor. Plus că atunci când un personaj de dimensiunea lui Messi acceptă să îți acorde un interviu, mai ales unul amplu, funcționează în toată splendoarea ei și autocenzura.
Așa că nu te trezești întrebându-l pe Leo cum au vrut el și cu tăticul Jorge să fenteze fiscul spaniol, ci despre cât a suferit atunci când „a experimentat niște probleme cu taxele” și dacă această situație îi va altera relația cu suporterii.
Lipsa de considerație
Vedeți ce piruetă frumoasă? Messi și tatăl lui nu mai sunt niște evazioniști care au încercat să păcălească statul spaniol cu milioane de euro, ci victimele unei situații delicate. Ale cărei consecințe nedorite vor afecta imaginea lor în ochii fanilor. Griji degeaba, pe fani nu îi interesează păcatele idolilor. Mai aduce în discuție „colegul” Jordi Evole ideea exploatării fotbalistului de către organismele conducătoare ale fotbalului, FIFA, UEFA, LaLiga.
Luat parcă și el puțin prin surprindere, argentinianul plătit de Barcelona cu un salariu anual de 48 de milioane de euro spune că înțelege nevoia de meciuri a deținătorilor de drepturi TV (sursa principală a veniturilor în fotbalul profesionist occidental).
Dar, ca să îi cânte în strună interlocutorului, Messi pomenește ceva despre presupusa lipsă de considerație a forurilor diriguitoare față de fotbaliști. Miliardele de amploaiați de pe mapamond, victime reale ale lăcomiei angajatorilor, se vor simți solidari cu el în această grea încercare.
Spre America?
În rest, interviul se axează pe tema relației starului sud-american cu Barcelona – tentativa de despărțire prin faimosul fax trimis de Messi pe adresa clubului catalan, ingratitudinea și presiunile fostului președinte Bartomeu, despărțirea neelegantă a clubului de Suarez, văzută ca alt element agravant al managementului nefericit.
Interesantă este aducerea în discuție, chiar de către intervievat, a Statelor Unite ca o posibilă destinație într-un viitor apropiat. Urmată de ideea că sextuplul laureat al Balonului de Aur nu se vede îmbrățișând o carieră în antrenorat, ci mai degrabă una de director sportiv specializat pe descoperirea de jucători.
Astea sunt cadouri?
La finalul interviului din care am mai aflat cât de grea este povara celebrității și despre cât tânjește Leo după dulcele anonimat în care mergi la supermarket fără să fii recunoscut, jurnalistul Jordi Evole i-a oferit simbolic argentinianului ghiduri turistice ale orașelor Paris și Manchester. Un apropo străveziu privind posibilele viitoare destinații ale marelui fotbalist.
Cadoul a fost refuzat, jurnalistul fiind îndemnat să păstreze ghidurile. Tot pe final, Leo ne-a mai informat că are o viață banală, chiar plictisitoare pe alocuri. Temă de cercetare. Cum să alungi monotonia cotidiană când trăiești cu o leafă lunară cam de 4 milioane de euro.
Leo așteaptă un telefon
Altfel, cu adevărat interesantă este precizarea lui Leo că nu știe dacă va vota la alegerile din februarie și că nici nu a fost sunat de niciunul dintre candidații la postul de președinte al Barcelonei. Deci Leo, șeful incontestabil al vestiarului, tartorul acestuia susțin mulți, ne dă un indiciu că ar fi și omul care poate influența decisiv cum merge votul.
În această lumină, farsa despre o posibilă candidatură a lui Gerard Pique, nu doar coleg de echipă cu Messi, dar și tânăr antreprenor de succes (vezi noul format al Cupei Davis asumat de încă fundașul Barcelonei), s-ar transforma în altceva decât o păcăleală de Dia de los santos inocentes. Ar fi, de ce nu?, o alternativă pentru modernizarea instituției blaugrana.