Sfinxul datornic

Kibuţul din Urziceni moare, dar nu se predă. Ronny face muncă patriotică pentru Mitică Bucşaru

O temă la zi, extrem de importantă şi deosebit de neinteresantă. Azi, mîine şi poimîine, interesante sînt doar flotările pe care le-a mai făcut portarul […]

Kibuţul din Urziceni moare, dar nu se predă. Ronny face muncă patriotică pentru Mitică Bucşaru

O temă la zi, extrem de importantă şi deosebit de neinteresantă. Azi, mîine şi poimîine, interesante sînt doar flotările pe care le-a mai făcut portarul de la Sevilla în faţa lui Gigi, banii pe care nu îi ia Ilie de la acelaşi Gigi şi, în general, tot ce ţine de destinul pe termen scurt, mediu şi lung al Stelei, Steluţa românească, obiectiv de oftat naţional.

Aşadar, un subiect important şi neinteresant, înecat de mareea roş-albastră revărsată peste capetele noastre insolente şi cu insolaţie. Unirea Urziceni. Aţi plecat deja?

Bucşaru vorbeşte jucătorilor, chestie mai tare decît ieşirea din tăcere a lui Piţi, despre care ştiam totuşi că nu e mut, ci doar scump la vorbă. Spre deosebire de „sfinxul” din Bărăgan intrat în incapacitate de plată şi de comunicare prin plecarea lui Mihai Stoica. Din păcate, fonoteca de aur a fotbalului românesc nu a păstrat cuvintele lui Bucşaru infiltrat cu un curaj demn de nişte portofele mai pline în vestiarul băieţilor. Mai întîi, veştile bune. „Unirea va continua să existe, iar săptămîna aceasta vă vor intra în cont o parte din restanţe”, a grăit datornicul lui Becali. Observaţi că Mitică de la Urziceni nu spune nici cum va continua să existe Unirea – demn sau cu mîna întinsă -, nici ce înseamnă atît de abstractul „o parte din restanţe”. Dar important e mesajul pozitiv. Va fi bine şi la vară cald. E vară şi e cald. Şi se minte de îngheaţă whiskyul din pahare!

Iar acum veştile mai puţin bune. Cîteva cute de expresie vor fi apărut pe fruntea înaltă a domnului Bucşaru. „Ne vom despărţi de unu sau doi jucători, pentru că într-adevăr avem probleme cu banii”. Hai nu mă-nebuni, pe bune? Cîtă sinceritate! Ce om cotropit de griji şi ce fotbalişti nerecunoscători ăştia care ţipă după salarii şi primele neplătite de o jumătate de an! Deci pleacă. Unul sau doi jucători, poate trei sau patru. Arlauskis, Galamaz, Brandan, poate Bilaşco, posibil Pădureţu. Nişte fotbalişti. Nişte mijloace de producţie fixe sau mobile, după cum devine cazul.

Gluma cea mai bună îi aparţine însă lui Felix Grigore, directorul general al Unirii. „Nu s-a pus niciodată problema ca Rony Levy să plece, rămîne ca să luăm titlul!” Fiu al Israelului, Ronny Levy descoperă kibuţul veritabil taman în inima Bărăganului. Şi se bate la titlu titularizînd ciulinii. Înţelegeţi? Unirea Urziceni, leagăn al Valahiei fotbalistice, e salvată prin umor. Involuntar, desigur. Voluntară a fost doar munca fotbaliştilor şi a antrenorilor.