„Decât să fim calmi”

Timp de 50 de minute, România a fost egala Norvegiei. La handbal, nu la venitul pe cap de locuitor

Problema este că un meci de handbal durează 60 de minute, iar la final tabela de scor arăta 28-20 în favoarea scandinavelor. Niciun iluzionist nu poate transforma într-o victorie o înfrângere la scor. Ideea era că ne temuserăm de un dezastru, ceva de dimensiunile bătăilor luate de Polonia și Germania, așa că acest 20-28 ni s-a părut o adiere de primăvară. Din aerul de om căruia îi trecuse glonțul pe la ureche, domnul antrenor B. Burcea mi s-a părut că gândise la fel.

Mork și Oftedal în pragul depresiei
Schimbarea în bine arătată de fete a fost evidentă, ba chiar a semănat cu un strigăt de revoltă. În poartă, Denisa Dedu și Iulia Dumanska le-a dus până în pragul depresiei pe faimoasele Nora Mork și pe Stine Oftedal. Apărarea din fața Iuliei și a Denisei a funcționat la un nivel decent, am văzut chiar și câteva contraatacuri reușite, iar jocul în centru al Elizei Buceschi a arătat mai aproape de nivelul talentului de pe care unii dintre noi se încăpățânează să i-l atribuie. Aplauze și pivotului Lorena Ostase și extremei Laura Popa.

Cu încetinitorul
Rana mereu nevindecată a jocului „tricolorelor” rămâne circulația mingii, capitol la care România arată ca o echipă din anii ’70-’80. La ritmul slab se adaugă, colac peste pupăză, și lipsa de adresă a paselor. Iar aceasta derivă și din carențe tehnice, și din lipsă de concentrare. Atacurile echipei noastre (zic așa, deși a rămas antologică scandarea de acum câțiva ani – „Pentru cine jucăm noi? Pentru nooi!”) păreau reluări cu încetinitorul ale acțiunilor norvegiencelor.

Calde pentru Cristina
România a intrat în grupa principală cu zero puncte. Am văzut că națiunea a celebrat golul 250 la Europene al Cristinei Neagu, evoluția ei modestă fiind trecută sub o tăcere patriotică. Dacă este o formă de recunoștință pentru ce a făcut până acum Cristina pentru handbalul românesc, este în ordine. Dacă este slugărnicie și/sau batistă pe țambal ca să nu o supărăm, nu mai este în regulă.

Apropo. Am băgat de seamă la time-out-uri că dincolo de indicațiile tehnico-tactice demne de o șuetă la o bericică, antrenorul Bogdan Burcea tot îi dădea calde Cristinei, cum se spune în argoul stadioanelor. „Ce am vorbit? Decât să fim calmi”, și-a încheiat academic discursul domnul antrenor la ultimul time-out. Mai puțin calme, norvegiencele au înscris de vreo 11 ori, iar româncele de 3 ori. „Decât” 3 goluri. Și de la 17-17 s-a făcut 20-28. „Decât” înfrângere, asta rămâne.