Cristian Geambaşu

Jurnalist box-to-box, de 25 de ani mereu în echipa ideală a presei de sport. Respectat, temut și foarte apreciat. Întotdeauna la obiect, tăios, fără ocolișuri

Biografie completă Toate articolele
Cele mai noi articole de Cristian Geambaşu
România nu este o echipă!

Radicevici, Grbici, Mehmedovici. Pe bancă, Kim Rasmussen. Cunoștințe mai vechi, adversare mai noi. În zi bună, Muntenegru poate bate pe oricine. Dovadă victoria cu Norvegia la distanță de 5 goluri. România are nevoie tot de o victorie la măcar 5 […]

...

Taci!

Asistăm de niște ani la o degradare alarmantă a relației jucător-antrenor în tenis. Poate ar fi și mai potrivit să spunem jucătoare-antrenor, fiindcă majoritatea copleșitoare a situațiilor provin din tenisul feminin. Antologica secvență în care Sorana Cîrstea îi cere arbitrei […]

...

Cine este cel mai mare adversar al naționalei României?

Calculele hârtiei indicau naționala masculină de handbal a României favorită în dubla întâlnire cu omoloaga din Kosovo. Incredibil, mai există așa ceva! Naționala Kosovo este una dintre puținele reprezentative în fața căreia România mai poate fi considerată favorită. Ca să […]

...

Dinamo pe modelul Barcelona

Totuși, modelul propus de asociația DDB este inspirat din organizarea unor cluburi ca Barcelona.

Lucrul esențial în acest tip de conducere este absența unui patron, a unui privat care face doar ce îl taie capul. În cazul unor entități ca […]

...

Acești doctori care îl enervează pe Marica

Hai că nici LeBron James nu ar fi zis-o mai bine decât Ciprian Marica! „Ne-am săturat de ăștia scoși în față să bage groaza în populație” este o frază-manifest a zilelor pe care le trăim și numai un om cu […]

...

Raul, prietenul lui Pep

Printre amintiri, trofee, eşarfe, lacrimi şi discursuri bine ticluite, ceva neprevăzut s-a întîmplat la retragerea lui Raul. RAUL DE LA MADRID A VORBIT DESPRE PRIETENIA CU PEP DE LA BARCELONA. UN CASTILLIAN CUVÎNTEAZĂ DESPRE LEGĂTURA DE CAMARADERIE CU UN CATALAN. […]

marți, 27 iulie 2010, 1:32

Printre amintiri, trofee, eşarfe, lacrimi şi discursuri bine ticluite, ceva neprevăzut s-a întîmplat la retragerea lui Raul. RAUL DE LA MADRID A VORBIT DESPRE PRIETENIA CU PEP DE LA BARCELONA. UN CASTILLIAN CUVÎNTEAZĂ DESPRE LEGĂTURA DE CAMARADERIE CU UN CATALAN. Înţelegeţi? Asta va supăra multe minţi înfierbîntate. Pe mîndrii catalunezi care nu-i iartă pe spanioli că le-au ucis Republica aceea care cam duhnea a comunism, pe orgolioşii madrileni că unul de-ai lor, stirpe nobilă de cuceritor, se dă cu un necioplit din Catalunya. Cu antrenorul echipei duşmane de moarte, din oraşul catedralei neterminate, pe al cărui stadion flutură steaguri uriaşe, pe care scrie “Catalunya is not Spain”! Măi, măi, măi!

Raul şi Guardiola. UN OM LIBER A VORBIT ELOGIOS DESPRE UN ALT OM LIBER. DINCOLO DE FRISOANELE ISTORIEI, MAI PRESUS DE IDEOLOGII ŞI DE FIERBINŢELI NAŢIONALISTE. La despărţirea de clubul căruia i-a dăruit însăşi fiinţa sa, simbolul Realului a mai spus ceva fără legătură cu banalităţile rostite în mod curent la astfel de solemnităţi. Simţea că trebuie să schimbe ceva. Să încerce altceva, să înceapă altă viaţă. Viaţa de după Real Madrid. E o lume pe care o vom descoperi alături de unul dintre cei mai importanţi fotbalişti din marea carte a fotbalului. Cu discreţie, fără mase cuprinse de isterie la apariţia fostei embleme madrilene. CU RAUL NU POŢI VINDE NICI ŞAMPOANE, NICI CAU CIUCURI, NICI RĂCORITOARE GAZOASE. EL E UN PRODUS DE FOTBAL, NU UNUL DE MARKETING.

Comentarii (17)Adaugă comentariu

MB (12 comentarii)  •  27 iulie 2010, 4:30

„CU RAUL NU POŢI VINDE NICI ŞAMPOANE, NICI CAUCIUCURI, NICI RĂCORITOARE GAZOASE. EL E UN PRODUS DE FOTBAL, NU UNUL DE MARKETING.” Foarte frumos si foarte adevarat.

ciupi (376 comentarii)  •  27 iulie 2010, 7:04

raul trebuia pastrat la real pana in ziua in care s-ar fi transformat in statuie. la propriu – chiar daca stiu ca nu este posibil.

ciupi (376 comentarii)  •  27 iulie 2010, 7:05

cat despre declaratia „el + pep = love”, ar fi interesant de stiut daca se dezvelea in conditiile ramanerii sale pe-acolo…

Nelu (3 comentarii)  •  27 iulie 2010, 8:29

Nu am crezut ca Raul va pleca vreodata la alt club. Plecarea lui a fost pe masura clasei fotbalistice pe care ne-a aratat-o in intreaga sa cariera. Guten Tag, Herr Raul!

rumburak (1 comentarii)  •  27 iulie 2010, 9:06

Raul este unul dintre marii fotbalisti ai tuturor timpurilor! Un simbol al elegantei, al Madridului si al profesionalismului! In ultima sa conferinta de presa ne-a invatat (oare pentru a cata oara?) ca acest sport nu se supune niciunei rigori socio-politice… Fotbalul e fotbal! Raul va ramane mereu Raul!

Emil (1 comentarii)  •  27 iulie 2010, 10:20

Sunt foarte trist! Ma uitam la Raul cum isi citeste discursul si pur si simplu nu-mi venea a crede ca sunt treaz.. era un moment ireal, uo clipa de cosmar. Cand am vazut si lacrimile din ochii lui, am inteles ca nu mai e loc de intoarcere si atunci am lasat si eu sa-mi curga pe obraji cateva clipe!
Era momentul in care i-am spus la revedere simbolului fotbalului spectacol, era momentul in care „R-ul” din Real nu mai avea aceeasi greutate!
Sunt fan al Madridului de cand am inteles ce inseamna cu adevarat fotbalul in acel tur retur din CL dintre Real Si Mancester, dar din pacate timpul nu iarta pe nimeni si nimic si in afara de Casillias nu a mai ramas nimeni si nimic din acea echipa.
Sper din suflet ca cei ce vin din urma sa aiba macar 30 % din geniul fotbalistic pe care l-au avut predecesorii lor!
Hai Raul! Hai Real!

Florin (1 comentarii)  •  27 iulie 2010, 10:32

baiatului meu cel mic i-am dat numele Raul , incantat fiind de incredibila valoare pe care o are acest om.
Am vazut un meci al lui Real , undeva prin 2000 cred, Real condusa cu un gol , acasa , echipa cazuta complet si publicul la fel, in repriza a doua .
Echipa cealalta plimba mingea la trecerea timpului , Raul a inceput sa alerge ca nebunul de la un fundas la altul sa prinda mingea , nu avea cum , ca era singur . A alergat cred , peste 2 minute , hai hui de la un fundas la altul , publicul a simtit vointa lui , a inceput sa il sustina frenetic , echipa a venit dupa el impulsionata si i-au sufocat pe ceilalti .
Au batut la un gol diferenta.
Cred ca este doar un exemplu a ce inseamna o „emblema”.

baixinho (3 comentarii)  •  27 iulie 2010, 10:55

ciupi, acum două sezoane, când Barca a câştigat totul, Pep a fost declarat antrenorul anului în Spania. după festivitatea în care i-a fost decernat premiul, l-a invitat pe Raul la masă. lucru pe care l-a şi declarat ulterior. şi nu a sărit nimeni în capul nimănui. Pep nu a fost pus la zid că a luat masa cu un jucător de la rivala de-o viaţă şi nici Raul răstignit că a acceptat invitaţia lui Pep.

claudiu (1 comentarii)  •  27 iulie 2010, 11:02

probabil in unul din aceste momente se pot deosebii adevaratele valori. s-a terminat cu adevarat o legenda..a luat sfarsit RAUL MADRID…sunt suporter al echipei rivale BARCA si respect REAL pt 2 lucruri: RAUL si suporterii care au aplaudat pe RONALDINHO in momentul inscrierii celui de al 3`lea gol in EL CLASICO.
pacat ca nu se gasesc daca nu reprize macar minute pt a elogia un adevarat talent…ce sa faci ..nu se vinde precum altii

corectorul (48 comentarii)  •  27 iulie 2010, 11:05

despre fotbalistul Raul a vorbit el insusi,toata cariera,in iarba.in iarba si inafara ei a vorbit omul Raul.fara cartonase rosii,fara declaratii agresive,ma rog,un OM!doua exemple:la semifinala CL Inter-Barcelona,Casillas a spus ca ar fi vrut sa castige Barcelona,pentru ca e o echipa din Spania si ca are multi prieteni acolo.in schimb,Guti tinea cu Inter pt ca,chipurile,are cativa prieteni acolo.aceiasi despre care spunea,cand a rabufnit la un antrenament,ca „nu mai ai nici unde sa calci de atatia imigranti”.fanatismul e al fanilor,(de unde si vine expresia).si a acelora care nu prind „Nationala”,unde sa mai cunoasca si alti oameni.

makro (31 comentarii)  •  27 iulie 2010, 11:10

Sunt un sustinator al Barcelonei, dar ma incearca un sentiment de tristete fantastic la aflarea acestei decizii. Raul si Guti, asa cum au subliniat „antevorbitorii” mei, sunt doua exemple a ceea ce inseamna sportivul total. Fotbalul spaniol va fi infinit mai sarac fara acesti doi jucatori fantastici. Stiu ca suna a stereotip, dar asta e!

dan (28 comentarii)  •  27 iulie 2010, 12:16

cel mai mare jucator din istoria Realului

cristi (2 comentarii)  •  27 iulie 2010, 13:58

eu pana in `97, cand l-am vazut jucand cu Mijatovic, in marea echipa a Realului de atunci, vedeam detasat fotbalul. De atunci am devenit un inflacarat, avea un sens sa ma uit la orice meci din Chmp.Lg. De cativa ani buni, de cand Realul nu mai inseamna nimic pt. ca nu mai e croit dupa masura lui Raul Gonzales Blanco, fotbalul parca nu mai are farmec, nu mai urmaresc niciun meci pana la capat, ma plictisesc rapid, numai mercenari! Dupa generatia lui Raul, Giggs, Del Piero, Scholes, Maldini, Berkamp, Ronaldo etc. fotbalul parca s-a golit de continut. poate sunt eu partinitor, dar marii fotbalisti de acum, par neinsufletiti.

bogdan (1 comentarii)  •  27 iulie 2010, 15:00

pt toti cei ckre il considera p raul un mare fotbalist ,vreau sa l aduc la cunostinta,asta dak mai era kzu,k e si un mare kracter.acum doi ani dupa derby ul cu atl madrid,toata echipa d la real a fost sa sarbatoreask in clubul budha din capitala spaniola.acolo am reusit sa stau putin d vb cu raul ,cu gutti si cu cannavaro.toti au vb fff frumos de romani si romania.nu e nevoie sa va mai spun c a fost in inimioara mea d romanas

Ionut C. (1 comentarii)  •  27 iulie 2010, 16:09

De azi inainte, Real nu mai are farmec fara Raul.
Daca prin el se sublinia mereu legatura dintre echipa actuala (constrita pe marketing) si echipa de fotbalisti cu iz muncitoresc presurat de talent fotbalistic de la finele sec XX, de astazi …se pare ca va cadea legatura cu istoria Realului, legatura cu fotbalul ce sublinia doar spectacol si placere
..Realul va fi gol…lipsit de un veritabil exemplu al talentului dar si al moralitatii si dedicarii fata de familie…
Ramanem curiosi daca va mai fi vreun caz simliar de fotbalist cu 5 copii cu nume conectate la legendele clubului unde evolueaza inaite de toate cu…inima

alex (6 comentarii)  •  27 iulie 2010, 16:11

mi se pare trist ca un astfel de jucator nu poate sa joace toata cariera la un sg club, si sincer nu cred ca e tocmai vina lui….

e adevarat ca , pe postul de atacant e mai greu sa faci fata la 35 ca la 25 de ani, dar puteau sa0i gaseasca macar un alt post… asa cum a fost mathaus care mai avea putin si trecea in poarta.

ciupi (376 comentarii)  •  27 iulie 2010, 16:47

baixinho: la nivel individual poti sa intalnesti chiar un israelian care are un prieten arab, dar la scara larga…

Comentează