Cristian Geambaşu

Jurnalist box-to-box, de 25 de ani mereu în echipa ideală a presei de sport. Respectat, temut și foarte apreciat. Întotdeauna la obiect, tăios, fără ocolișuri

Biografie completă Toate articolele
Cele mai noi articole de Cristian Geambaşu
România nu este o echipă!

Radicevici, Grbici, Mehmedovici. Pe bancă, Kim Rasmussen. Cunoștințe mai vechi, adversare mai noi. În zi bună, Muntenegru poate bate pe oricine. Dovadă victoria cu Norvegia la distanță de 5 goluri. România are nevoie tot de o victorie la măcar 5 […]

...

Taci!

Asistăm de niște ani la o degradare alarmantă a relației jucător-antrenor în tenis. Poate ar fi și mai potrivit să spunem jucătoare-antrenor, fiindcă majoritatea copleșitoare a situațiilor provin din tenisul feminin. Antologica secvență în care Sorana Cîrstea îi cere arbitrei […]

...

Cine este cel mai mare adversar al naționalei României?

Calculele hârtiei indicau naționala masculină de handbal a României favorită în dubla întâlnire cu omoloaga din Kosovo. Incredibil, mai există așa ceva! Naționala Kosovo este una dintre puținele reprezentative în fața căreia România mai poate fi considerată favorită. Ca să […]

...

Dinamo pe modelul Barcelona

Totuși, modelul propus de asociația DDB este inspirat din organizarea unor cluburi ca Barcelona.

Lucrul esențial în acest tip de conducere este absența unui patron, a unui privat care face doar ce îl taie capul. În cazul unor entități ca […]

...

Acești doctori care îl enervează pe Marica

Hai că nici LeBron James nu ar fi zis-o mai bine decât Ciprian Marica! „Ne-am săturat de ăștia scoși în față să bage groaza în populație” este o frază-manifest a zilelor pe care le trăim și numai un om cu […]

...

Djokovici contra durerii

Liderul mondial tocmai a ținut un curs convingător despre cum să îți învingi suferința. Nu s-au vărsat nici lacrimi, nu s-au auzit nici suspine

Permalink to Djokovici contra durerii
joi, 8 octombrie 2020, 9:58

Sfert de finală masculină la Roland Garros. Novak Djokovici-Pablo Carreno Busta, într-o reeditare a meciului cu cântec de la US Open, când sârbul a lovit cu mingea o arbitră de linie și a fost descalificat. O aplicare corectă a regulamentului, au susținut destui. O interpretare numai în litera regulamentului și la limita superioară a acestuia, au fost de părere alții. Poate și un mod insidios de a-i sugera lui Nole să mai stea în banca lui și să nu se mai bage în tot felul de comitete, comisii și sindicate ale jucătorilor. Dar să revenim la meciul de acum.

Ce mai e și hernia asta?

Djokovici a început meciul cu un plasture lat la baza gâtului. Mișcările din primul set erau de om în suferință. Mai exact de persoană aflată în plină criză de hernie cervicală. Cunosc la prima mână deliciile acestei afecțiuni și felul în care se manifestă, așa că i-aș descuraja pe cei care se gândesc că sârbul se prefăcea. Durerea pornește de la gât, se instalează confortabil la spate și coboară pe una dintre mâini, depinde ce nerv este atins de vertebra/vertebrele bolnavă(e). De regulă, te confrunți nu numai cu durerea, ci și cu pierderea forței, care se manifestă inclusiv la nivelul degetelor. Caz extrem, nu mai ai putere nici să te închei la șireturile pantofilor.

Și abandonul nu venea

În mare, cam cu asta s-a confruntat Nole miercuri seară pe arena Philippe Chatrier. În primul set, a lovit moale și s-a deplasat cu o lentoare nefirească. Se vedea că trage de el, dar că este trădat de organism. Arăta ca o jucărie trântită de perete de către băiețelul neastâmpărat. A compensat cât a putut lipsa forței și carențele de ordin fizic apelând la rezervorul de experiență. Așteptam abandonul sârbului ca pe un gest normal, de minimă autoapărare. El a continuat totuși să joace. Cu riscul să își agraveze starea și să se facă și de râs.

Metamorfoza

Carreno Busta a câștigat primul set cu 6-4, apoi l-a început bine și pe al doilea. Totuși, ceva se schimba în terenul celălalt. Încălzit și eliberat progresiv de durere, liderul mondial a început să semene izbitor cu el însuși. Toate loviturile pe care Nole le greșise până atunci se metamorfozaseră acum în proiectile care explodau pe liniile de tușă. Mingile inabordabile din primul set erau mai nou prilejuri de sprinturi glorioase. La scurta adversarului, contra scurtă. Sau lob-uri pentru care Pablo avea toate motivele să-și urască oponentul. Djokovici a câștigat următoarele trei seturi și meciul (6-2, 6-3, 6-4) în fața unui adversar care nu doar că i-a pus probleme. A etalat cel mai bun tenis al lui. Tenisul semifinalistului de la US Open nu este al unui jucător de duzină.

Despre bărbăție

La numai câteva minute după ultima minge a partidei, învingătorul a intrat într-o imagine virtuală în studioul Eurosport. A refuzat să dea detalii despre suferința împotriva căreia tocmai câștigase întâlnirea decisivă. A vorbit despre cum a reintrat în meci, despre felul în care a reușit să învingă opoziția lui Carreno Busta. Mi s-a părut o demonstrație discretă de modestie și de bun-simț. Bărbăția o arătase pe teren. I-aș descuraja pe cei care se vor grăbi să identifice aici spiritul războinic sârbesc. Și, potrivit clișeului, să-l glorifice. Djokovici nu este primul mare sportiv care își învinge durerea, este doar ultimul în ordine cronologică. Lecția lui nu este însă accesibilă oricui.

Fair-play, dincolo de vorbe

Să mai reținem și gesturile de fair-play care au însoțit partida. Aplauze la reușitele deosebite ale adversarului ori recunoașterea unei mingi bune, peste decizia arbitrilor, care anunțaseră aut. Sunt gesturi mici, cu valoare mare. Capitol la care a strălucit tot Nole. În această bulă aproape nefirească de sportivitate și de corectitudine în care s-au disputat cam toate meciurile băieților, urmează semifinalele Djokovici-Tsitsipas și Nadal-Schwartzman. Dacă toată lumea e sănătoasă, spectacolul e asigurat. Iar Schwartzman dacă tot l-a învins pe Dominic Thiem, ar face bine să nu fie doar sparring-ul lui Rafa pentru finală.

FOTO După Carreno Busta, Novak Djokovici are un examen mai greu în semifinale, cu Stefanos Tsitsipas (Guliver/Getty Images)

Comentează