Domnii antrenori ai Simonei au vreo explicație?

Aproape de fiecare dată, indiferent de numele pe care-l poartă, dânșii sunt exonerați de răspundere. Sportivul e șeful, tu asiguri buna dispoziție și apa minerală. Ce frumoasă-i viața!

Am observat că mai multă lume a ratat meciul Simonei Halep cu poloneza Iga Swiatek. Inclusiv subsemnatul. Socoteam că tradiționalul nostru dublu de duminică la prânz, partidă din categoria seniori pleziriști posesori de coxartroze, se suprapune cu primul set al Simonei. Așa că după un duș rapid am alergat într-un suflet la televizorul din incinta clubului. Ca o trufanda, numai bună pentru ironiile amicilor. Unde te grăbești așa, e gata!, mă anunță ei. 6-1, 6-2. A, zic, excelent, recuperăm noi meciul cumva, bine că n-a pierdut timp pe teren. Mai avem până la finală. N-ai înțeles, a pierdut cu 6-1, 6-2, îmi atrag ei atenția. E o glumă, insist. Priviri compătimitoare. Să crezi tu!

Coliziunea cu nostradamușii

Am mai observat că marii specialiști, cei care le știu pe toate, nu au fost surprinși de eliminarea Simonei. Ba mai mult, ne-au dat de înțeles că era previzibil. Că Swiatek este așa și pe dincolo, că Simona este pe dincolo și pe așa. Fericiți cei bogați cu duhul! Numai să ne spună și nouă dinainte. Băi fraierilor, nu vă mai ambalați degeaba, că o bate rockerița asta de 19 ani din Varșovia cum bate tobele ăla de la AC/DC, trupa ei favorită. Dar uite că specialiștii nu ne-au spus nimic și ne-au lăsat ignoranți și perdanți.

De ce perdanți, doar ca să iasă rima? Nu, pentru că nu o dată ai impresia că tu, suporter, suferi mai tare decât sportivul. Și acum la fel. Cunosc destui români nu neapărat supărați din cauza eliminării Simonei, cât triști. Triști că a pierdut, supărați din cauza felului în care a pierdut. Pasiv, fără o opoziție reală.

Asta ar fi încă una dintre deosebirile dintre oamenii de rând și marii campioni. Ei digeră altfel succesul, dar mai ales insuccesul. Ferice și de cei cu psihic de campioni, nu doar de cei bogați cu duhul!

„Sinceră să fiu, după 2020 rămân cu bucuria că am putut să jucăm tenis. M-am bucurat foarte mult de timpul petrecut aici, pe zgura de la Paris. (…) Când ajung acasă vreau să mă odihnesc, să mă plimb pe străzi. Voi sta cu familia mea și mă voi bucura de tot timpul liber pe care-l voi avea, sunt foarte fericită pentru modul în care am jucat anul acesta, voi sărbători asta, nu voi ruina totul doar pentru un meci sau două” – Simona Halep după meciul cu Iga Swiatek

Dificilă, nu fițoasă

Posibil ca regretele să apară odată cu decantarea înfrângerii, iar cuvintele de acum să fie doar activarea reflexă a unui sistem de apărare. Ce păcat! Mai rar așa ocazie să câștigi Roland Garros, în condițiile în care Barty și Andreescu nu s-au prezentat, iar pe tabloul favoritelor era curățenie mai abitir decât fac gospodinele române înainte de Paști! Simona este un om inteligent, echilibrat și capabil de o analiză lucidă. Dificilă, da, chiar căpoasă. Fițoasă, așa cum susține Mihai Rusu, ex-Europa Liberă, nu mi se pare.

Tocmai pentru că în afară de câțiva aleși nimeni nu pricepe unde s-a evaporat tenisul acela solid, aproape impenetrabil arătat contra Sarei Sorribes Tormo, Irinei Begu și Amandei Anisimova, ar fi necesar ca Simona împreună cu antrenorii să cântărească ce a fost greșit în fața Igăi Swiatek, dincolo de meritele jocului acesteia.

Swiatek nu este totuși nici Margaret Court, nici Martina Navratilova, nici Serena Williams. Să îi explice domnii antrenori Simonei ce nu a mers din ce au lucrat. Și, de ce nu?, să ne dezvăluie și nouă Darren și „Arti” cum, cât și dacă a fost pregătit meciul cu poloneza. Dacă a existat vreun plan de rezervă, măcar unul!

Coduri

Se știe, la tenis, spre deosebire de alte sporturi, comunicarea sportiv-antrenor nu este acceptată în timpul meciurilor. Ba chiar este sancționată. În fond, este o ciudățenie. O ipocrizie marcă britanică. Există însă coduri minime prin care omul din tribună îi transmite ceva elevului din teren. O înclinare a capului, un tușit, un clipit repetat din ochi, ceva care să-l scoată din starea de hipnoză pe cel din teren. Posibil ca Simona să fi prins contra polonezei una dintre zilele acelea blestemate când nu ai energie, când nu îți iese nimic. Problema este că nici din exterior nu mi s-a părut că Simona ar fi primit un impuls profesional. De băieți care se ocupă cu buna dispoziție e plină lumea acum.

Unii dintre noi, ăia de-am pierdut live-ul, așa vedem lucrurile. De la nivelul zgurii. Probabil că înțelepții și inițiații au cu totul altă opinie. Dar să ne anunțe dinainte, să nu mai fim subiect de bancuri printre prieteni.