Revanșa, lecție pentru adolescente îmbufnate

Căutat poetic, s-ar zice că Simona și-a învins demonii în fața Anisimovei. În termeni de proză sportivă, ea își continuă demonstrația

„Coșmarul” a fost pus repede la punct încă din primul set. Coșmarul era Anisimova. Așa o împachetaserăm ca produs de marketing pe tânăra cu origini rusești după victoria scurtă în fața Simonei Halep. Roland Garros, ediția 2019, sferturi de finală. Atunci a fost 2-6, 4-6, cu o campioană în exercițiu, Simona Halep, care parcă fără să știe era cu gândul la Wimbledon. Acum nu poți fi cu gândul la altceva fiindcă, după Paris, până la Melbourne nu mai urmează nimic.

Parfum de răzbunare
De data asta a fost 6-0, 6-1. Adică o revanșă cu parfum de răzbunare după un prim set jucat chirurgical și un al doilea în care Simona nu i-a dat prilejul Anisimovei să își regleze nici respirația, nici ritmul loviturilor. Un 6-0 corecție în setul de deschidere, dar în care Simona a salvat 5 mingi de break la scorul de 1-0. Acolo, Anisimova a primit un mesaj. Nu mai pupi tu cadourile de anul trecut, pasivitatea mea care venea din oboseala unui an încărcat de turnee! Din accidentări, din întrebări. Cine are doar certitudini nu poate merge înainte.

Totul sau nimic. Nimic
Un set inaugural adjudecat în marș forțat, dar în care adversara a comis nu mai puțin de 24 de greșeli neforțate, prin comparație cu cele doar 6 ale jucătoarei noastre. Cei care au o legătură mai strânsă cu tenisul știu că și erorile neforțate provin nu o dată din soliditatea jocului celui sau celei care te obligă la eroare. Ori să joci o minge în plus. Anisimova este o jucătoare de totul sau nimic, care poate greși nemăsurat, dar poate și prinde o zi de grație, când se logodește cu tușele terenului. Ceva în genul Ostapenko, dar mai puțin rafinată în lovituri și cu o deplasare mai modestă.

Eliberatorul rever
Grație echilibrului Simonei, care se hrănește din acumulări succesive de experiență, Anisimova a fost anulată și în setul secund, în care a reușit doar un game micuț, micuț. Americanca a încercat să stea mai mult în schimburi, numai că Simona a spart monotonia cu câteva lovituri marcă înregistrată. Cum este acel eliberator rever în lung de linie, care mușcă pofticios fundul terenului. Anisimova s-a tăiat, prinsă în dilema de a ține mingea în teren, ipostază nefamiliară, ori de a riposta în forță. Cu Simona în zi bună, nu merge nimic.

Vestea cu adevărat proastă pentru adversarele Simonei nu sunt zilele ei faste. Mi se pare că după ani de muncă și de meciuri chinuitoare și pentru noi, suporterii, Simona a ajuns într-o zonă de confort, un podiș înalt pe care ea nu are nevoie de mască de oxigen, ca altele. Intrăm odată cu ea în săptămâna a doua a Roland Garros și e cazul să ne ținem cumpătul, să respirăm regulat și să nu gândim prea departe. Deși gândim.