Răbdare, Groapa e mare!
După o repriză reușită la Mediaș, Dinamo trăgea la titlu. Acum, după înfrângerea cu UTA, lucrurile au revenit la mediocritatea consacrată

Înainte de meci, Dinamo nu pornea doar favorită certă a întâlnirii cu nou-promovata UTA. Seduși cu viteză luminică de evoluția consistentă din repriza a doua de la Mediaș, dar uitând-o pe aceea foarte slabă din primele 45 de minute, oameni care au văzut destul fotbal la viața lor propulsau echipa antrenată de Contra chiar printre pretendentele la titlu. Nici mai mult, nici mai puțin!
Anti-joc și alibiuri
La final, a fost 1-0 pentru UTA. Băieții antrenați de Laszlo Balint au pus în operă sârguincioși tot arsenalul anti-jocului. Disciplinați tactic și organizați în apărare pe trei linii, ardelenii au instalat garduri vii în calea atacurilor dinamoviste. Nedemne, tragerile de timp din partea a doua a întâlnirii au accentuat frustrările gazdelor.
Refuzul acelui penalty la hențul în careu al lui Denis Rusu a creat alibiul perfect pentru ceața în care s-a adâncit jocul roș-albilor. Deși nimeni nu garanta că penaltyul era și transformat, s-a creat falsa teorie că soarta meciului s-ar fi jucat acolo. Totuși, Dinamo mai avea peste 30 de minute ca să dea un gol. Măcar unul.
„Competența e mare”. Desigur!
Sugestivă declarația lui Cosmin Contra dinaintea partidei, atunci când a fost întrebat de Viorel Grigoroiu, reporterul DigiSport, dacă faptul că Dinamo aliniază cam aceeași formulă ca la Mediaș înseamnă că a reușit să cristalizeze un prim „11”. Aflat undeva pe coama valulului entuziasmului prematur, dar obligat de complezență să interpreteze și partitura modestiei, antrenorul a spus nici mai mult nici, mai puțin următoarele: „Jucătorii au văzut că competența între ei este foarte mare”.
Ca-n tabără la Năvodari
Competență care e concurență, nu mai contează. Nici cacofonia servită la pachet. Important este că Dinamo seamănă deocamdată cu o tabără internațională în care au venit copii din toată lumea, să se cunoască și să se joace. Cum era pe timpuri la Năvodari.
Copiii ăștia din era spaniolă or fi bine intenționați, li s-au promis cadouri babane la sfârșitul taberei, așa că de-abia așteaptă concursurile de orientare turistică.
Problema este că slovacul Adam Nemec la 35 de ani este un copil bătrân, la fel polonezul Janusz Gol. Lenți și cu rigiditatea specifică vârstei înaintate, Nemec și Gol și-au depus deja candidaturi solide la rubrica „transferuri ciudate, transferuri ratate”. Mai ales ciudate.
Nici măcar Camara
Nici venezueleanul Alexander Gonzalez nu aduce plusvaloare. Dacă ați văzut meciul, nu puteți uita acea centrare care era gata, gata să spargă geamurile de la Spitalul de Urgență. Și nu a fost singurul artificiu tehnic al fundașului dreapta, care s-a aflat și la originea fazei la care Puljici a faultat în careu. Nu-i vorbă că nici pe flancul stâng Isma Lopez nu-i o lumină.
Și atunci? Care sunt câștigurile acestei campanii de transferuri fără precedent? Juan Camara și Borja Valle vor răspunde, bănuiesc, suporterii lui Dinamo. Ei, da, alt nivel! Oare?
După repriza bună de la Mediaș, repriza aceea care ne-a mințit pe toți, Camara, un jucător tehnic, a început să semene repede cu Fabbrini. Adică s-a transformat într-un cărător de mingi, care intră în combinații lente, ușor de anticipat.
Idem Borja Valle
Cât despre Borja Valle, el rămâne jucătorul execuției de excepție din partida cu FC Botoșani. Doar că o execuție nu definește valoarea de ansamblu a unui fotbalist. Contra vorbește în continuare despre întăriri, cerând un fundaș central, un mijlocaș central și un vârf de atac.
Adică o coloană vertebrală pentru echipa care prin transplantul de străini a reușit contraperformanța de a-l transforma și pe Deian Sorescu, cel mai bun dinamovist în epoca antehispanică, într-un jucător oarecare.
Și nu trebuie să fii nici profet mincinos, nici inamic al lui Dinamo, ca să observi că obiectivul realist al acestui sezon este tot salvarea de la retrogradare.
Acum că a fost îndepărtat și Bălănescu, „reprezentanții fondului de investiții din Luxemburg” au rămas singuri, cu cuțitul în mână. Pâinea deocamdată lipsește. Banii, adică. Răbdare, Groapa e mare!