Muncind de ziua ei

Simona Halep a câștigat primul meci la Roland Garros aducând plusuri importante jocului ei. 6-4, 6-0 cu iberica Sorribes Tormo, după un meci rezolvat cu maturitate de campioană autentică

A devenit loc comun să spui că primul meci la un turneu de Grand Slam este greu. Și complicat. Sau chiar periculos. Outsiderii mușcă flămânzi pentru că nu au aproape nimic de pierdut, în vreme ce favoriții au mâna rigidă pentru că au foarte mult de pierdut. Așa a fost și la începutul meciului Simonei Halep cu spaniola Sara Sorribes Tormo.

Peretele spaniol

La 3-1 și 4-2 pentru Sara Sorribes Tormo în primul set, ceva nori de pe cerul Parisului se vedeau și prin acoperișul tras al arenei Philippe Chatrier. În sfârșit, are și Roland Garros-ul un teren acoperit! E frig și plouă la Paris, iar Simona echipată cu colanți și bluză cu mânecă lungă părea puțin contrariată de rezistența ibericei, care trimitea cam tot înapoi. Contrariată, nu neapărat în criză de idei. Dar cumva intrată pe modulul alertă.

Tenacitatea Simonei, marcă înregistrată

Jucătoare tipică de zgură, Sorribes Tormo a muncit ca o zilieră la o hacienda. Era șansa ei. Nu i-a fost suficient decât până la 4-2, moment în care favorita numărul 1 și-a recuperat liniștea și a răspuns cu aceeași armă. Anduranță, răbdare, deplasare în teren atât cât să se poziționeze ideal pentru lovirea mingii. Tenacitatea Simonei a fisurat pas cu pas rezistența adversarei. Schimburile lungi au măcinat-o pe Sorribes Tormo. Fizic și mental. Logic, au urmat 4 game-uri consecutive pentru Simona și set la 6-4.

Ofensivă, tehnică

Tot loc comun, mai ales când este vorba despre o jucătoare de nivelul Simonei, era de așteptat ca setul secund să fie un marș spre victorie. Acest 6-0 poate fi tratat superficial, adică triumfalist, sau poate fi interpretat ca încă o demonstrație de seriozitate din partea celei considerate pretendenta principală la titlu. Ceva s-a schimbat în bine în jocul Simonei, remarcau Mats Wilander și Barbara Schett la scurtul studio al Eurosportului de după meci. S-a adaptat la condițiile speciale, un teren greu și mai lent. A făcut-o propunând lucruri noi. Mai multe veniri la fileu și scurte executate cu mână sigură.

Știm că scurta era lovitura deficitară a Simonei, iar relaxarea/îndemânarea cu care a surprins-o pe iberică arată încă o dată că de la Federer la Nadal și de la Serena Williams la Simona Halep, marii jucători continuă să învețe. Doar mediocrii cred că le știu pe toate, că se pricep la orice. La orice, nu doar la tenis.

Persoana întâi plural

Suntem la început de drum la Roland Garros. Persoana întâi plural o include în primul rând pe ea, pe Simona, care și-a aniversat ziua de naștere cu o victorie rotundă, la care a adăugat ceva nou. A știut să nu își mai facă viața grea. Tot această persoană întâi plural îi include și pe cei care nu se pot uita la meciurile ei ca la starea vremii. Prin ea, simțim că participăm la ceva important nu doar ca neutri.
Este drum lung până la finală, dar Parisul este un pisc pe care ea a mai urcat o dată. Pioleții au rămas înfipți acolo, ca martori oțeliți ai unui triumf plătit cu lacrimi și sudoare.

La mulți ani, Simona!