Fotbal pe micul ecran

Atenţi la criza guvernamentală şi la perspectiva de a sărbători intrarea în Europa prin nişte alegeri anticipate, scăpăm din vedere fotbalul. Mare greşeală, fiindcă aici totul se mişcă mai repede. Vom avea sau nu guvern minoritar, plus nişte anticipate, nu […]

Atenţi la criza guvernamentală şi la perspectiva de a sărbători intrarea în Europa prin nişte alegeri anticipate, scăpăm din vedere fotbalul. Mare greşeală, fiindcă aici totul se mişcă mai repede. Vom avea sau nu guvern minoritar, plus nişte anticipate, nu se ştie deocamdată. Perspectiva denunţării actualului contract al drepturilor TV e însă mai palpabilă decît războiul rece dintre Palatul Cotroceni şi Palatul Victoria. Cît valorează de fapt Liga I din punctul de vedere al televiziunilor? Dacă l-aţi întreba pe Mitică Dragomir v-ar spune că mult, foarte mult. Undeva spre 7-8.000.000 USD pe sezon. De fapt, Dragomir chiar anticipează o creştere cu cel puţin 10% a actualului contract pe care scrie 28.193. 843 USD pe 4 ani. Douăzeci şi opt de milioane de dolari, aţi înţeles bine. E drept, nici dolarul nu mai e ce a fost cîndva, dar vorbim despre nişte bani. Mulţi.

Preşedintele LPF are o mulţime de puncte nevralgice, dar nu poate fi acuzat că e un prost negociator. Pentru echipe şi pentru el. Omul îşi prezintă în superlative marfa pe care doreşte să o vîndă. Ascunde privirilor imperfecţiunile, scoţînd în evidenţă virtuţile produsului. Mitică de la Ligă e capabil să-ţi descopere într-o partidă Gloria Bistriţa-CFR Cluj virtuţile derbyului Milan-Inter. Un poliş scurt şi nu se mai văd micile zgîrieturi. Reciprocităţi denumite acum gentlemen’s agreement, arbitri cointeresaţi, echipe stimulate de latifundiari, găzari şi cofetari. Precizare. Prima divizie a devenit o miză reală din momentul apariţiei performanţei internaţionale. De cînd am încetat să ne luptăm cu săbii de lemn între noi.

Din perspectiva publicului, viitorul sună promiţător. Nici o masă fără peşte, nici o zi fără meciuri! Televiziunile vor să transmită fotbal fiindcă există interes, deci potenţială audienţă. Pentru toate meciurile ori cu precădere pentru întîlnirile dintre marile nume ale întrecerii interne? Aici nu trebuie săpat prea mult ca să obţii răspunsul. Puterile campionatului furnizează rating, în consecinţă au interesul să-şi vîndă individual imaginea. Cei mici preferă ca Mitică să-i bage pe toţi la grămadă, să se înfrupte laolaltă din bucate.

Dar interesul microbiştilor care ar fi în toată această derulare de zeci de milioane de euro/dolari? Simplu, să vadă spectacol de calitate contra-cost. Ritmic, mult, la ore convenabile. Pay-tv. Fiindcă aceasta e tendinţa, viitorul deţinător de drepturi va fi aproape sigur o societate de televiziune care nu va mai împărţi felii şi terţilor. Va impune zile şi ore de disputare, va dicta startul meciurilor. Va pretinde derularea obligatorie  a conferinţelor de presă, a declaraţiilor după meci. Va fi adevăratul organizator al competiţiei. Totul pentru recuperarea investiţiei prin satisfacerea consumatorului. Glume proaste gen silenzio stampa, indisponibilităţi vocale de ultim moment ale antrenorului ori indispoziţii ale căpitanului de echipă vor dispărea ca prin farmec. Atunci, de-abia atunci, oamenii din fotbal vor începe să-şi merite banii mulţi pe care-i cîştigă, iar noi, (tele)spectatorii, nu vom mai trăi cu senzaţia stranie că dumnealor ne fac o concesie cînd joacă şi ne vorbesc.