Instaurarea figurii simpatizantului dinamovist
Am citat din cuvântarea lui Pablo Cortacero la primul congres dinamovist din era spaniolă. Să nu fie gripa spaniolă!

Echipa Dinamoului, cum a zis cândva nemuritorul Imi Ienei, s-a făcut iar de râs după ce a pierdut, 0-1, meciul cu Chindia. Afirmația „Dinamo s-a făcut de râs” începe să fie ori un pleonasm, ori un truism. O banalitate. Asta ca să prelungim un pic tema articolului de luni, dedicat limbii române vorbite pe întinsul mult iubitei noastre patrii, dar mai ales în neprețuitul nostru fotbal.
Am observat că pe unii îi enervează subiectul, drept pentru care recomandă terapii care nu dau greș. La reeducare, pe șantier. Ciment, fier-betoane. Corect, noi muncim, nu gândim!
E Gol! Chiar el
Primul meci cu Cosmin Contra pe banca tehnică nu a adus nimic nou. Nici măcar ironiile sau bancurile apărute după înfrângere nu au alimentat peisajul cu detalii inedite. Aceeași lipsă de orizont în joc, susținută inclusiv de oameni cu greutate în angrenaj, vorba vine angrenaj!, ca Deian Sorescu sau Fabbrini. Aceeași debandadă în apărarea cu Puljici și Ehmann în centru, clasica sterilitate a atacului, acolo unde Daniel Popa aleargă după o pasă utilă ca pensionarul după un kil de carne pe vremea lui Ceaușescu.
Apropo de pensionari, stați să vedeți minuni în atac atunci când lui Adam Nemec i se va șterge rugina de pe caroserie. Deocamdată l-am văzut pe Gol, alt bătrân vopsit în adolescent dornic de afirmare. Polonezul ne-a fost prezentat în culori atât de vii că imaginația o lua razna și puteai crede că Dinamo l-a transferat pe fratele geamăn al lui Lewandowski. Să așteptăm totuși, să nu ne grăbim după o prestație slabă. SFMB. Adică să fim mai buni!
Adevăruri perene cu Cortacero
Mult mai interesantă decât meciul de la Ploiești, contra Chindiei, a fost însă conferința de presă susținută duminică după-amiază de Pablo Cortacero și Cosmin Contra. Și, într-un mod subtil, aproape premonitoriu, întâlnirea cu ziariștii a prefațat întâlnirea cu Chindia. Știm cu toții discursul frust al lui Cosmin. Linii drepte și idei simple.
Nu îl auziserăm însă deloc pe cel care se prezintă și care ne este prezentat drept acționarul majoritar al lui Dinamo. Acompaniat doar de cotcodăcitul găinilor din curțile vecine bazei de la Săftica, spaniolul a vorbit despre ce vrea să facă la Dinamo și din Dinamo. Am aflat printre altele că Dinamo merită un stadion nou și că trebuie să redevină un club important în Europa. Și că e nevoie de o amelioare a rezultatelor față de sezoanele anterioare.
Conducerea cooperativă
Probabil că veterani dinamoviști ca Ion Pârcălab sau Gigi Mulțescu, invitați la eveniment, au ciulit urechile. Cum de nu s-a mai gândit nimeni la așa ceva? Ce original, ce viziune!
Dar partea interesantă de-abia acum începe. Sub privirile deja circumspecte ale lui Contra, don Pablo a evocat „crearea unui nou manual de conducere cooperativă” (o fi ceva cu cooperativa de pe timpul lui nea Jean?), a invocat „transparența globală”, a militat pentru „încorporarea de lobby european” și, peste toate, a cerut „instaurarea figurii simpatizantului dinamovist”. Un prieten mi-a mărturisit că a sărit de pe fotoliu și s-a dus să se uite în oglindă. A fost dezamăgit pentru că nu a văzut nimic distinctiv, care să îi confirme gena arian-dinamovistă.
Întâi principiile, nu banii. Bravo!
Dimensiunea farsei în care a intrat clubul din Ștefan cel Mare a apărut în toată splendoarea ei la finalul cuvântării lui Cortacero, atunci când spaniolul a scăpat informația că bugetul va fi comunicat în maximum o săptămână-două. Așa, carevasăzică! Întâi comunicăm obiectivele strategice, apoi vedem dacă sunt bani. Importante sunt principiile, nu contul în bancă.
Important mai este și felul în care vor reacționa cei din Asociația DDB, în continuare evitați de presupușii acționari majoritari. Puneți-vă centurile fiindcă intrăm într-o zonă cu turbulențe!
FOTO: Fabbrini continuă evoluțiile modeste la Dinamo, deși are unul dintre cele mai mari salarii din lot. 15.000 de euro lunar (Raed Krishan)