Astra, laboratorul groazei

Că fotbalul nostru are ceva rău în el nu mai trebuie demonstrat. E suficient să privești cum își umilește Ioan Niculae propria echipă

Înainte să fie strămutată la Giurgiu, Astra avea o identitate. Nu glorioasă, dar o identitate. Venea de undeva. Astra trăia de decenii în umbra celeilalte echipe a Ploieștiului. Era o ipostază cumva romantică, fiindcă istoria clubului se lega de rafinăria omonimă din perioada antebelică și interbelică, parte pe atunci a faimosului grup Royal Dutch Shell. În consecință, suporterii Astrei se recrutau fie dintre nostalgici, fie dintre cei care detestau să facă parte din majoritate, cei care susțineau Petrolul. În limbaj modern, un soi de hipsteri.

Driblau fecesebiștii de ziceai că sunt PSG!

Puțină istorie nu strică niciodată. Asta ca să înțelegem cine sau ce era odinioară echipa care sâmbătă a jucat rolul decorului într-o piesă jucată nici măcar magistral de FCSB. Așa cum spuneam, FCSB a câștigat lejer, 3-0, iar Astra a interpretat rolul mobilei pe lângă care au slalomat Dennis Man și Ovidiu Popescu. Dacă se poate așa ceva, să îl vezi driblând pe Popescu. Sigur că Astra de acum nu mai are nicio legătură cu gruparea evocată în introducerea articolului. Mai mult, pragmaticii se vor grăbi să îmi atragă atenția că vorbesc despre formația care a terminat ediția trecută pe locul 3, iar în 2016 devenea campioana României.

Nebunie, prostie și ceva geografie

Ce ai, dom’le, ești nebun? Ești prost? Apropo, asta cu prostul este foarte simpatică, în mediul online nu trece drept jignire. Prin urmare m-am interesat și am înțeles că trebuie interpretată ca un fel de alint mai contondent din partea cititorilor. Un compliment care trebuie acceptat fără farafastâcuri, ca orice cadou. Să revenim însă. Ajuns nu se știe cum în România la ceas de pandemie, un locuitor al junglei Amazonului care ar vedea rezultatele din ultimii ani ar putea întreba nelămurit.

Ce aveți cu Astra? Oamenii sunt constant acolo, în față, în ultimii ani, au mai avut și ceva performanță europeană, realitate care l-a și scos din minți pe suporterul acela al lui West Ham, cel care a lansat pe piață celebra sintagmă Astra F..ng Gugu. Deci, care e problema?

Ce ar înțelege băștinașul din Amazon

I-aș spune băștinașului din jungla amazoniană (în măsura în care pot să îl numesc băștinaș fără să fiu suspectat de xenofobie sau rasism) că nu este normal ca un patron cu toate țiglele pe casă să își înfometeze la propriu echipa, neplătind salariile din aprilie (noi suntem acum la final de august, dragă globe-trotterule sud-american!), în plus neachitând nici datorii foștilor jucători. Litigii care i-au atras Astrei ridicarea dreptului de a participa în cupele europene. I-aș mai supune atenției cetățeanului de dincolo de Ecuator faptul că nu numai Ioan Niculae are un comportament infanticid, ceva de genul eu te-am făcut, eu te omor!, dar și că fotbaliștii au reacții ciudate, de esență masochistă.

Compromisul

Cam asta s-a întâmplat în ediția de campionat de-abia încheiat. În speranța că banii vor veni cândva, gândind că o prestație bună la Astra poate fi motiv de transfer în vreo Turcie sau Arabie, Bogdan Andone și fotbaliștii lui au prestat multă muncă în folosul tovarășului Niculae. În ediția care a început înainte să se răcească precedenta, pare că lucrurile intră pe un făgaș logic. Putem zice și făraș în loc de făgaș. Nepăsarea și delăsarea din jocul Astrei constituie un mesaj limpede al jucătorilor către patronul care pare să își bată joc de propria afacere. Este și un mesaj cu valoare generală al tuturor jucătorilor batjocoriți către acești ciocoi nici măcar moderni.

Suporterii-manechin cu cine țin?

Promisiunile neonorate, compromisul mâlos sunt boli cronice ale întreg fotbalului nostru. Părtași și până la un punct complici la acest abuz, fotbaliștii pot să rupă acest lanț al perversiunii. Sigur că nu îi văd în fruntea revoluției pe Alibec sau pe Budescu, nu mi se pare nici că Andone seamănă cu Che Guevara, dar în laboratorul groazei de la Giurgiu se întâmplă ceva care poate schimba apucături rele ale întreg fotbalului nostru. Interesant este să vedem de partea cui sunt suporterii din carton. Apropo, ei nu ar avea dreptul să intre pe stadion?