La poarta Europei
Liga I este pe locul 13 în clasamentul UEFA. Nu e vorba de ghinion
Imaginea nu e foarte încurajatoare. Vorbim despre mesajul ilustrat al paginii I a Gazetei de miercuri, 14 iulie. 6 fotbalişti tifeţaţi (aşa se zice pe la […]
Liga I este pe locul 13 în clasamentul UEFA. Nu e vorba de ghinion
Imaginea nu e foarte încurajatoare. Vorbim despre mesajul ilustrat al paginii I a Gazetei de miercuri, 14 iulie. 6 fotbalişti tifeţaţi (aşa se zice pe la ziare cînd foloseşti un portret fără fundal) reprezintă simbolic asaltul Ligii I asupra Europei, din care ne-ar folosi măcar locul 12 pentru a putea alinia mai departe o formaţie direct în grupele Champions League. Cruciaţii campionatului nu sînt numai români, iar asta e pur şi simplu realitatea circulaţiei libere a jucătorilor liberi de contract. Cu unele excepţii, cam asta ne permitem.
Aşadar, de la stînga la dreapta, Rică Neaga de la Urziceni, Cătălin Munteanu de la Dinamo, Mihai Răduţ din partea Stelei, Rodolfo Bodipo în contul Vasluiului, Saşa Bjelanovici de la CFR şi Igor Popovici pentru Timişoara. Toţi, noi achiziţii. Şase fotbalişti transferaţi în această vară cu scopul de a întări loturile celor şase echipele româneşti care intră în diferitele faze al cupelor europene. De regulă în tururi preliminare.
Pe Rodolfo Bodipo, Saşa Bjelanovici şi Igor Popovici urmează să îi descoperim o dată cu scurgerea etapelor noului campionat. Etape lăbărţate pe cîte 4 zile pentru a împăca grilele televiziunilor şi grilajele palatelor lui Mitică rezultate din rating. Simplist, lucrurile stau în felul următor. Pe CV-ul lui Rodolfo scrie La Coruna, aşa că trebuie să fie recomandat de spaniolul Caro, croatul Saşa vine de la Vicenza, deci trebuie că are girul lui Mandorlini, iar sîrbul Popovici e pila lui Petrovici. Am fost avertizaţi de nenumărate ori să nu mai visăm fotbalişti mari pe pereţii verzi ai campionatului, iar asta înseamnă că vom defila în continuare cu o legiune străină de mercenari utili, perisabili şi interşanjabili.
Mesajul venit dinspre Steaua, Dinamo şi Urziceni poate fi interpretat şi ca unul cu accente patriotice, dincolo de raţiunea fotbalistică. Răduţ, Neaga, Munteanu. Da, există şi fotbalişti români transferabili, cu condiţia să îi ghiceşti şi să te pricepi, da, ei sînt mai uşor de integrat decît străinii. De aici încolo, semnificaţiile noilor achiziţii la Urziceni, în Ghencea sau în Ştefan cel Mare se despart. Răduţ este unul dintre pariurile lui Piţurcă, antrenorul cu siluetă mai bună decît alde Kapetanos şi Latovlevici. Este miza pe tinereţe, care nu-i neapărat o calitate în sine, dar anticipează un proiect mai lung de un sfert de campionat. Mai departe. Rică Neaga e sinonimul austerităţii fostei campioane, transformată în eternă debitoare de un patron tăcut şi la vorbă, şi la port, şi la respectul cuvenit performanţei. Cătălin Munteanu e soluţia de criză a lui Dinamo, vedeta ştearsă de praf şi prezentată suporterilor drept piesă de rezistenţă a noii echipe a lui Ando. Care-i aceeaşi echipă.
Se anunţă o vară caldă şi o toamnă scurtă. Pentru fotbalul românesc şi în general.
Andrei Crăciun
Maria Andrieş
Alin Buzărin
Radu Cosașu
Costin Ștucan
Oana Dușmănescu
Cristian Geambaşu
Gusti Roman
Ovidiu Ioaniţoaia
Theodor Jumătate
Radu Naum
Tudor Octavian
Cătălin Oprişan
Radu Paraschivescu
Răzvan Prepeliță
Traian Ungureanu
Andrei Vochin
Arhivă
Biografie completă
Toate articolele