Post, rugăciune, împărtășanie. Contract beton!
Bogdan Argeș Vintilă este un colecționar unic. Spre deosebire de alții, el colecționează jigniri. În tăcere, cu o pasiune rară

Umilința asumată nu este un păcat, nu numai din perspectivă religioasă. Teoretic cel puțin, înseamnă că ne aflăm în fața unui om modest, care lasă faptele să pledeze pentru el în locul cuvintelor goale. Problema lui Vintilă este că lipsesc faptele. Și nu din cauza ultimelor rezultate, altfel destul de proaste. Căci FCSB a pierdut amândouă partidele de verificare dinaintea reluării campionatului în fața unor adversari foarte modești. 0-2 cu Voluntari și 2-3 cu Academica Clinceni. Pentru ca nimeni să nu mai înțeleagă nimic, singurul remarcat al acestor meciuri-test a fost renegatul Bogdan Planici. Staff-ul tehnic îi dă totuși asigurări patronului că băieții s-au mișcat bine și că rezultatele din partidele amicale nu sunt relevante.
Ironii sfinte
Asta a provocat o (altă) cascadă de ironii ale lui Gigi Becali, avându-l țintă pe antrenor. Pe care l-a desființat profesional atunci când a spus: „Vintilă rămâne la FCSB! El trebuie să facă ce a făcut și până acum. Rugăciune și biserică. Și rămâne la mine chiar dacă retrogradez sau dacă nu duce echipa în cupele europene.” Contract beton! Post, rugăciune, împărtășanie (cu aceeași linguriță ca a lui nea Gigi), biserică. Schimbările, nu, le face altcineva. Cineva care se crede Dumnezeu. Și nu, nu noi blasfemiem așa cum respirăm. Te întrebi totuși până unde poate merge comedia. Cât va mai accepta Vintilă bătaia de joc.
Să nu îl judecăm după aparențe. Dar după ce?
Vorbim totuși despre omul care în acte este antrenorul vicecampioanei României. Iar acesta ar trebui să iasă pentru o vreme din straiele monahale, să îmbrace treningul și să spună ce gândește. Nu pentru presupusul deliciu al presei, ci pentru a pune lucrurile la punct. Nu mă judecați după aparențe, nu vă luați după declarațiile resentimentare ale unui fotbalist care nu prindea echipa din cauza kilogramelor în plus. Judecați-mă după felul în care se exprimă echipa mea. După rezultate. După felul în care gândesc schimbările. Vă vine să râdeți, este?
„Bizonul” l-a luat în coarne
Sigur, l-am văzut pe Bogdan Argeș Vintilă și înfoindu-se, dar asta nu se pune. Se petrecea la declarațiile după vreun meci din Liga 1, când vitejia în fața unor reporteri este cea mai simplă metodă de defulare pentru umilințe nebănuite. Destructurat de declarații succesive ale propriilor fotbaliști ori de mărturii din interior ale oamenilor care știu cum se petrec lucrurile acolo, Vintilă a primit zilele acestea lovituri după lovituri. Cea de la Gnohere, („…relația cu ultimul antrenor a fost cu adevărat catastrofală….așa-zisul antrenor, pentru că nu el este cel care face totul. Nu l-aș numi antrenor. Pentru mine, un antrenor adevărat este cel care îți spune direct ceea ce crede.”), nu lasă loc interpretărilor.
Misticism de bâlci, nu credință
Vintilă continuă să tacă. Ce ar mai fi de spus? Au fost și alții înaintea lui care au luat în brațe compromisul, care au lăsat de la ei, care au executat ordinele lui Becali. Vintilă însă a dus servilismul la dimensiuni grotești, pentru că absurdul este costumat acum în odăjdii bisericești. Parada asta de credință, cu Alexandru Tudor care tămâiază și se joacă de-a Rasputin prin curtea clubului, nu are de a face cu fotbalul și, în general, cu orice activitate care presupune studiu, metodă, repetiție, antrenament. Este un misticism de bâlci de care ne putem amuza, dar din care am putea învăța.
Pentru mai tinerii sau chiar mai vârstnicii antrenori, Vintilă este un avertisment. În primul rând, despre compromisul care este prima treaptă a slugărniciei. Stați să vedeți cum se formează din nou coada la ușa lui Becali când nici rugăciunile nu îl vor mai apăra pe cel cu nume de râu.