Quique, ce ai cu plăcerea lui Gigi?
Regula celor 5 schimbări poate dinamiza fotbalul. Nu toată lumea este însă fericită ca Gigi Becali. Ghiciți cine se opune?

Edict. Universalitatea fotbalului se bazează pe un set de reguli simple, clare, respectate de toți participanții. În cel mai popular (democratic) joc de pe planetă nu este loc pentru piruete democratice.
Stăpânii jocului
Sau nu era până mai ieri. Citiți „ieri” la scară istorică. Până mai ieri, International Board, stăpânul regulilor jocului, era o instituție identificată ideii de conservatorism. Până pe la începutul anilor ‘90, IB nu accepta modificarea regulilor jocului nici măcar cu o virgulă. Mai ales una pusă între subiect și predicat, cum era considerată regula celor două schimbări. Aproape sacrosanctă, ca legea ofsaidului. Așa că saltul acesta care permite efectuarea a 5 schimbări pe parcursul unui meci de fotbal pare deja o incredibilă ieșire din dogmă. Asta pentru câțiva dintre noi. Mulți, dacă nu cumva majoritatea celor care urmăresc astăzi fotbalul, nici nu știu că odinioară regulamentul nu permitea decât două schimbări.
Cum a evoluat regulamentul
Iar acest „odinioară” nu se întâmpla nici el acum 100 de ani. Tânăr microbist român, dacă citești casetele tehnice ale meciurilor de la Mondialul mexican 1970, altă haltă sentimentală a microbistului român, riști să nu pricepi nimic. Câte două schimbări la fiecare partidă de la Guadalajara a naționalei României. Cu Anglia, cu Cehoslovacia, cu Brazilia. Că avea ceva cu Dobrin am înțeles, dar uita mereu selecționerul Angelo Niculescu să facă o schimbare? Nici vorbă! Trebuia să mai treacă aproape un sfert de secol după Mexico ‘70, căci de-abia după miticul nostru Mondial american din ‘94 a intrat în vigoare regula celor 3 schimbări. Mai mult decât atât, în sezonul ‘94-‘95 s-a mers pe o formulă de tranziție – erau permise două schimbări pentru jucătorii de câmp și una de portar. De-abia din sezonul ‘95-‘96 cele 3 modificări de efectiv puteau fi efectuate indiferent de postul ocupat în echipă de jucătorii în cauză.
„Regula cu cinci schimbări ne va face rău, pentru că noi reușim să rezolvăm multe meciuri în ultimele minute, iar adversarii vor putea avea mai mulți jucători proaspeți” – Quique Setien, antrenor FC Barcelona
Spațiu de manevră sau constrângere?
Generată de situația specială creată de pandemie, regula care permite 5 schimbări de jucători pe parcursul unui meci este, deocamdată, în fază experimentală. La prima și chiar la a doua vedere, noua normă a provocat un ropot de aplauze. Justificate, pentru că, după înghețarea competițiilor fotbalistice, posibilitatea de a opera 5 schimbări pe parcursul unui joc oferă cluburilor și antrenorilor spațiu de manevră. Într-o perioadă în care, după reluarea campionatelor, jucătorii vor fi expuși și supuși riscului accidentărilor era nevoie de o relaxare. Așa cum am văzut însă din declarația antrenorului Barcelonei, nu toată lumea este fericită cu noua normă.
Om sărac, om bogat
Cine sunt însă contestatarii? Destul de simplu, bogații, care, conform proverbului, nu cred săracilor. Cei care au loturi luxuriante, cu valoare de piață de ordinul multelor sute de milioane de euro. Pe ei, frecușul ăsta cu 5 schimbări îi destabilizează. Ceea ce pentru Quique Setien poate însemna dezordine pentru antrenorii lui Leganes, Mallorca sau Eibar poate fi o gură de aer. La fel ar trebui să se întâmple și pe la noi, unde nici bogații nu sunt cu adevărat bogați, iar loturile sunt cârpite ori cu fotbaliști în vârstă (vezi CFR cu matusalemicii Hoban sau Vinicius), ori cu oameni transferați din postura de jucători liberi de contract. Respectiv șomeri.
Evoluție, nu revoluție
FIFA și International Board își propun să permanentizeze regula celor 5 schimbări în cazul în care, după experimentul din sezonul în curs, numărul accidentărilor va scădea, iar numărul golurilor va crește. Unii spun că este o revoluție în fotbal. Aș zice că este o evoluție necesară a unui sport care trăise prea mult timp în matricea trasată în urmă cu un secol și jumătate. Generalizarea sistemului VAR, 5 schimbări în loc de 3. Aer proaspăt. Dar acordarea temporală a fotbalului nu este un cadou, ci un gest de perpetuare a speciei în condițiile în care chiar și rugby-ul, fratele vitreg și mai tradiționalist al răzgâiatului fotbal, are mai multe zone de libertate. Minus pasa înainte.