80 de metri de șmecherie
Cum mai ies statofagii la lumină când simt ei că este ceva de păpat! Uite acum la Alin Petrache. Și-a pus casca, și-a pus masca și a confiscat Stadionul Arcul de Triumf

Oricum ai măsura, 80 de metri rămân 80 de metri. Cu ruleta sau cu raza laser a dronei, nu îți iese niciun milimetru în plus. Important este însă cum folosești acești 80 de metri, care reprezintă lățimea terenului la Stadionul Arcul de Triumf. Cu interes de rugbyst sau de fotbalist.
La fel de important este să nu minți, citând fals din regulamentul UEFA. Nu, UEFA și FIFA nu cer ca în afara celor 68 de metri, cât reprezintă lățimea minimă obligatorie a terenului, să fie încă 10 metri liberi, stânga-dreapta, ci doar 4. Deci, domnu’ Petrache, 68 plus 4, plus 4 fac 76. Și mai rămâne loc, 4 metri, și pentru băncile de rezerve.
Îl uitasem. Și nu se face
Ie-te-te! Îl cam pierdusem de pe radar pe Alin Petrache, șef peste rugby-ul românesc și doar în urmă cu câțiva ani chiar boss-ul olimpismului românesc. După ce a îngropat naționala de rugby cu un fals care se vedea și din turla Mănăstirii Cașin, Petrache iese ca nou din izolare. Își face un selfie cu mască și cu cască de constructor pe cap și pretinde exclusivitate pentru stadionul de la Șosea.
Răzvan Burleanu, președintele FRF, are însă o părere diferită despre destinația acestuia, susținând că arena în discuție poate fi folosită și pentru meciuri de fotbal. Că asta a și fost rațiunea construirii ei. Ca parte a proiectului Euro 2020, dar nu numai. Stadion de categorie UEFA IV, aceasta este clasificarea tehnic-fotbalistică a arenei în discuție.
Remember Burleanu & Petrache
Înainte de a aprofunda subiectul, v-aș propune un exercițiu de memorie. Dincolo de viziunea diferită asupra stadionului, pe cei doi îi leagă însă ceva important. Ascensiunea fulgerătoare de acum câțiva ani în fruntea unor instituții grele ale sportului. Petrache și Burleanu sunt lupii tineri care i-au dat la o parte pe prădătorii cu dinții tociți de atâta mestecat la masa puterii. Se întâmpla, a naibii coincidență, prin 2014.
Doi Feți-Frumoși
Fără a fi epicentrul puterii, sportul rămâne o bună rampă de lansare pentru etajele superioare ale acesteia. Să devii președintele Comitetului Olimpic și Sportiv Român la 37 de ani, cazul lui Petrache, sau președintele Federației Române de Fotbal la nici 30, cazul lui Burleanu, asta este o performanță uluitoare.
La vârsta la care un medic se luptă încă să își ia rezidențiatul, iar un cadru universitar de-abia face pasul de la asistent la lector, Petrache era șeful olimpismului românesc, în timp ce Burleanu conducea fotbalul. Misterul acestei ascensiuni persistă, oricât am sfida teoriile conspiraționiste. Să ne întoarcem totuși în prezent, la Stadionul Arcul de Triumf. Zonă chic a Bucureștiului, teren scump, interese mari.
Noi am plătit, acum ciocul mic!
Disputa privind destinația arenei de lângă Mănăstirea Cașin nu trebuie asociată interesului manifestat de Gigi Becali. Nu tot ce se întâmplă pe planetă are legătură cu el, deci hai să îl mai lăsăm să se odihnească! Are legătură în schimb cu felul în care oameni care administrează bunuri construite exclusiv cu bani de la buget, adică pur și simplu ai noștri!, încep să se creadă proprietari pe acestea.
Ca să fie foarte clar.
Investiții ale Statului Român, noile arene din Ghencea, Giulești și Arcul de Triumf sunt obiective de uz public, date în gospodărirea unor ministere, dar nu au intrat ca prin farmec în proprietatea lui Alin Petrache sau a lui Florin Talpan. Ori a primarului Tudorache de la Sectorul 1. În contul unei chirii corespunzătoare acolo pot evolua și Ansamblul Doina al Armatei, și Ștefan Bănică Junior și Academica Clinceni.
Minus Duckadam, plus Valentin
Alin Petrache, fostul președinte al COSR care a dus sportivii la Jocurile Olimpice de la Rio cu echipament second hand (știți să fi suportat consecințele?), ține acum prelegeri despre istoria rugbyului românesc legată secular, vezi Doamne, de Stadionul Arcul de Triumf. Motiv pentru care, arena cu pricina nu ar trebui să găzduiască decât partide cu mingea ovală.
Mai spre Cotroceni, colonelul Talpan și alte uniforme apretate din recuzita MApN visează ca stadionul din Ghencea să fie un soi de bază militară, pe care să nu aibă acces decât TAB-urile pe pernă de aer, CSA Steaua, legendele echipei de la Sevilla, minus Duckadam, plus „domnul” Valentin, legenda absolută. Delirul continuă. Clar, pe mai mult de 80 de metri!