Cristian Geambaşu

Jurnalist box-to-box, de 25 de ani mereu în echipa ideală a presei de sport. Respectat, temut și foarte apreciat. Întotdeauna la obiect, tăios, fără ocolișuri

Biografie completă Toate articolele
Cele mai noi articole de Cristian Geambaşu
România nu este o echipă!

Radicevici, Grbici, Mehmedovici. Pe bancă, Kim Rasmussen. Cunoștințe mai vechi, adversare mai noi. În zi bună, Muntenegru poate bate pe oricine. Dovadă victoria cu Norvegia la distanță de 5 goluri. România are nevoie tot de o victorie la măcar 5 […]

...

Taci!

Asistăm de niște ani la o degradare alarmantă a relației jucător-antrenor în tenis. Poate ar fi și mai potrivit să spunem jucătoare-antrenor, fiindcă majoritatea copleșitoare a situațiilor provin din tenisul feminin. Antologica secvență în care Sorana Cîrstea îi cere arbitrei […]

...

Cine este cel mai mare adversar al naționalei României?

Calculele hârtiei indicau naționala masculină de handbal a României favorită în dubla întâlnire cu omoloaga din Kosovo. Incredibil, mai există așa ceva! Naționala Kosovo este una dintre puținele reprezentative în fața căreia România mai poate fi considerată favorită. Ca să […]

...

Dinamo pe modelul Barcelona

Totuși, modelul propus de asociația DDB este inspirat din organizarea unor cluburi ca Barcelona.

Lucrul esențial în acest tip de conducere este absența unui patron, a unui privat care face doar ce îl taie capul. În cazul unor entități ca […]

...

Acești doctori care îl enervează pe Marica

Hai că nici LeBron James nu ar fi zis-o mai bine decât Ciprian Marica! „Ne-am săturat de ăștia scoși în față să bage groaza în populație” este o frază-manifest a zilelor pe care le trăim și numai un om cu […]

...

Cupa Mondială din 13-15 iunie

Acum 20 de ani. Acum 20 de ani mergeam la un campionat mondial după 20 de ani. Între Mexico ’70 şi Italia ’90 traversam deşertul socialismului multilateral dezvoltat cu irizaţii nord-coreene, cîştigam o Cupă a Campionilor Europeni, puneam un pulover […]

marți, 15 iunie 2010, 3:29

Acum 20 de ani. Acum 20 de ani mergeam la un campionat mondial după 20 de ani. Între Mexico ’70 şi Italia ’90 traversam deşertul socialismului multilateral dezvoltat cu irizaţii nord-coreene, cîştigam o Cupă a Campionilor Europeni, puneam un pulover în plus pe noi, ascultam Europa Liberă şi alergam după coji de banane. O dată cu Revoluţia din decembrie ’89, ne recîştigam libertatea şi dreptul de a ne număra printre cele mai bune naţiuni ale fotbalului. O calificare cucerită în plină epocă de aur a tovarăşilor de o generaţie care avea să devină generaţia de aur a fotbalului românesc.

Vă amintiţi ce s-a întîmplat în iunie 1990. Cei care nu vă amintiţi, fiindcă nu eraţi născuţi sau eraţi prea mici, aţi putut afla. Mulţi nu aţi vrut să aflaţi, fiindcă nu vă interesează. Poate e mai bine, nu ştiu. Totuşi. În timp ce naţionala României participa la Mondialul italian, înconjurată de simpatia cuvenită celor care scăpaseră din lanţurile unui sistem pervers, Bucureştiul fusese luat cu asalt de minerii conduşi de securişti în vizite de lucru cu tîrnăcopul şi cu ranga. Care pe la Universitate, care pe la sediile partidelor, care pe la redacţiile ziarelor „reacţionare”, date cu capitaliştii. Noua putere îşi rezolva astfel problemele cu aceia care miroseau încotro se îndrepta ţara. Victime erau numai cetăţeni periculoşi. Studenţi prost hrăniţi, intelectuali cu barbă şi purtători de ochelari, tinere fete care nu aveau coc a la Apaca, doamne cu aspect de profesoare pensionare.

Scurtul curs de istorie recentă are legătură cu fotbalul. Iată de ce. Din Italia soseau mesaje bune şi rele.

Bune pentru că naţionala juca bine, învingea URSS-ul şi făcea egal cu Argentina, campioana mondială en titre.

Rele, pentru că dragii noştri tricolori nu ştiau ce se întîmplă cu adevărat acasă, dar cereau insistent linişte. Exact ce pretindeau Iliescu şi ai lui.

Intoxicaţi de conducătorii delegaţiei, ei credeau că Bucureştiul era în pragul unei rebeliuni legionare. Prin conducătorii delegaţiei sau direct, băieţii care urmau să fie printre cei mai mari beneficiari ai schimbării din decembrie ’89 protestau împotriva dezordinii din Capitală şi cereau eliberarea carosabilului la Universitate. Vă vine să rîdeţi acum, aşa-i? Numai că pe atunci un important membru al staffului românesc regreta public că nu se găseşte la Bucureşti, unde mărturisea că i-ar fi executat personal pe capii revoltei.

N-a fost nevoie, căci minerii îşi îndepliniseră misiunea. Îi bătuseră pe studenţi, trăseseră în ţeapă microscoapele electronice de la Universitate şi spărseseră copiatoarele de la PNL şi PNŢ, despre care credeau că sînt fabrici de bani falşi. Apoi, au măturat, au plantat nişte flori şi, liniştiţi, s-au dus la Palatul Expoziţiei să primească mulţumirile lui Ion Iliescu şi să vadă meciurile de la Mondial. Cam în acelaşi timp, băieţii noştri pierdeau la penaltyuri calificarea în „sferturi”. Bineînţeles, tulburaţi de iminenţa unei lovituri de stat. Şi de vocea Giannei Nannini. Forse sara una canzone/ a cambiare le regole del gioco. 

Comentarii (21)Adaugă comentariu

jan pitesti (111 comentarii)  •  15 iunie 2010, 15:48

sper sa mai vedem fotbal de calitate pe viitor ca pe vremea lui dobrin si hagi.

sandmann (52 comentarii)  •  15 iunie 2010, 16:33

mda.
dureros dar adevarat ce ai scris . Mai ales acum in timp ce suntem martorii mascaradei din palatul parlamenului.
in ultimul timp ,Cristiane, ai inceput sa-mi devii simpatic

zxs (22 comentarii)  •  15 iunie 2010, 18:04

Dupa 20 de ani Iliescu e idolul lui Ponta. Basescu e presedinte. PNL e jucaria de negocieri a unui om de afaceri dubios. PNT practic nu mai exista. La Antenele lui Voiculescu se dau lectii de etica. Viitorul suna bine.

Dani (81 comentarii)  •  15 iunie 2010, 18:45

Unele lucruri le-ai cam inflorit , altele au ramas nespuse…adevarul il stim acum toti ,vinovatii se cunosc ,dar nu sint trasi la raspundere . E valabil atit in fotbal cit si in societatea civila…

? (3 comentarii)  •  15 iunie 2010, 19:16

Sunt de acord cu Dani, prea multe lucruri nespuse… Dar daca este sa ma leg de ceea ce ai scris, de partea sportiva (restul este destul de ambiguu), suna cel putin ciudat! Hai sa ne gandim putin de ce…
Care au fost ultimele performante ale Romaniei? Cand s-a format aceasta generatie de aur a fotbalului nostru? Nu ca as dori sa fim iar in comunism (Doamne fereste!), dar dupa ’90 performantele sportive au fost din ce in ce mai rare…
Cred ca raspunsul este simplu: desi teoretic acum avem acces la orice, in timp ce atunci aproape la nimic, macar pe vremea aia exista o organizare. Cine dorea sa faca sport chiar era incurajat, in conditiile de atunci – care nu erau foarte departe de cele din alte tari. Acum nici macar la acel nivel nu mai sunt bazele, foarte multe au disparut – lasa ca sunt niste „vilisoare” in locul lor… Copii erau selectati inca din primele clase si cine vroia sa se tina de sport o putea face in orice oras. Daca ar fi fost conditiile de azi cred ca 50% din acea generatie nu ar fi avut vreo sansa… poate vorbiti cu Gica Popescu sa vedeti ce parere are.
Ce sa mai vorbim de alte sporturi, in special de handbal… unde eram in ’90, unde suntem acum… rugby, volei, hokey…
Eram prost imbracati, foarte prost hraniti, dar cat de cat organizati si erau rezultate.
Orice ar zice unii, rezultate din sport obtinute pana in 2000 se datoreaza in mare masura „epocii de aur”, cele din 2000-2010 politicienilor actuali.

banks (62 comentarii)  •  15 iunie 2010, 19:28

Te trezisi vorbind, mai Dani. Nu mi se pare chiar nimic inflorit. Dar de ce sa nu te dai tu rotund p-aici, ca e gratis.
Si, mai inainte de toate, tot ce conteaza este ideea, valabila si in text si in subtext : unii se dau de ceasul mortii, altii dau cu gura si profita , altii dau cu piciorul si profita.
Multumesc nu spune nimeni.

traian (32 comentarii)  •  15 iunie 2010, 20:25

Toata treaba cu minerii a fost penibila si a demonstrat ca Revolutia nu a reusit. Insa, mi-as permite sa te completez.
Acei liberali, taranisti si ceilalti „care stiau in ce directie se indrepta tara”, au venit si ei la putere. Si ce-au facut?
Au furat si ei pana nu au mai putut , iar cand nu au furat au stabilit noi limite ale „imcompetentei”.

Asta numai „revolutie” nu e, este un adevarat dezastru in toate domeniile , incluzand sportul.
Puneti in balanta si vedeti care cantareste mai mult : un sistem socialist criminal si paranoic, care insa a putut aduce sportul romanesc unde nu visa nimeni vreodata sau „sistemul” actual ; un sistem pe care nici nu-l putem denumi, un sistem generalizat de hoti, incompetenti, lasi si nesimtiti.
Pentru ca numai astfel de oameni ,care ajung la putere si fug numai si numai dupa interesul personal, nu realizeaza in ce hal au adus tara asta. De sport nu mai vorbim; astfel ca nu e nici o surpriza ce se intampla acum cu sportul, mai ales cu fotbalul.

traian (32 comentarii)  •  15 iunie 2010, 20:31

Sa nu ne mai dam asa socati de ceea ce se intampla. Numai orbii nu au vazut , iar ceilalti nu au vrut sa vada.
Romania este ca un bolnav de ciroza, care este constient de boala, dar care bea si mai mult cu inconstienta.

bogdan-catalin Serban (5 comentarii)  •  15 iunie 2010, 21:25

Observ ca partea strict sportiva a articolelor este tot mai inconsistenta. Pe cand un articol despre motiunea de cenzura? Sau , de ce nu, despre criza economica si efectele ei colaterale perverse?

Cu aceasi consideratie,

Bogdan- Catalin Serban

Shaq (1 comentarii)  •  15 iunie 2010, 21:38

Parca era meciul cu Camerunul in 14 iunie 1990. Eliminarea in sferturi venea mai tarziu.

webdesign (1 comentarii)  •  15 iunie 2010, 22:13

eu sunt curios daca iliescu era microbist, nu-mi duc aminte sa-l fi vazut la vre-un meci, poate la jiul petrosani

handbal (2 comentarii)  •  15 iunie 2010, 22:50

Pentru „?”:
Care conditii de pregatire, apropiate de cele ale altor tari?! Am facut handbal la Dinamo – nu la Afumatii Din Padure. Stii pe ce ma antrenam? Pe bitum. Da, handbal pe bitum. Mi-am rupt gleznele, genunchii si coatele! Minunate conditii!
Cristian are dreptate. Momentele alea trebuiau reamintite ….

Dan-Florian Petre (3 comentarii)  •  15 iunie 2010, 23:40

Domnule Geambasu, desi nu implinisem inca zece ani, imaginile acelea de babarie m-au marcat pe veci! Nu am crezut insa atunci ca nici in 20 de ani nu se va face dreptate acelor nevinovati cazuti sub batele minerilor (unii ingropati ca neidentificati la Straulesti). Dar in democratia ”originala” romaneasca, totul pare posibil…Va multumesc din suflet ca, prin acest articol, ati aprins o lumanare memoriei victimelor! Macar atat sa facem pentru ei: SA NU-I UITAM!

Dragos (4 comentarii)  •  16 iunie 2010, 1:31

E mult uzitata expresia asta da cat ne-a aruncat inapoi „Nelu”?
10, 20 de ani?

Stiati de exemplu ca in 1996 militarii in termen au fost intoxicati luni de zile cu informatia ca realegerea tovului duce la admiterea imediata in NATO si imediat reducerea stagiului militar ?
Apoi comndantii de unitati au insistat pe prezenta fiecaruia la vot
Multa mizerie a fost greu de iesit din ea

justin (1 comentarii)  •  16 iunie 2010, 1:50

si ce dramatizam aici domnii mei ?? o sa traim la nesfarsit din amintiri?? o sa tremuram de fiecare data cand revedem golul lui hagi cu columbia? pana cand…si ce se va intampla cu viitorul nostru? nu ar fi oare mom sa punem punct? suntem ceea ce suntem..pnt ca ne conduc minti infometate…de bani si de putere.. ne meritam locul…p deplin

Platon (1 comentarii)  •  16 iunie 2010, 5:15

Felicitari pentru articol; am fost acolo, am luat-o pe „cocoasa” si-am plecat din „Democratia Originala” definitiv si pentru totdeauna! Si bine am facut!
Pentru Domnul Bogdan Catalin Stelea:
A-si putea sa-ti spun o vorba nepublicabila! Prefer sa-ti spun doar ca asta si-au dorit toti conducatorii „luminati” de atunci si de acum: SA UITAM!
Tu esti aluatul cu care au cistgat. Lasa-ne pe noi astia „circotasi” sa NU uitam!
FELICITARI GEAMASU!. Pacat ca nu spui (sau poate nu sti?) povestea „autobuzului in flacari” de pe Edgar Quinet, pazit de politie si „incendiat” de huligani ca mime aflati la 100m dincolo de cordonul politiei!
Ce vremuri, ce manevre! Astea au dus Romania unde este acum si unde va ramine: NICAIERI

Mihai (13 comentarii)  •  16 iunie 2010, 8:03

Nu mai conteaza. S-a pierdut o sansa atunci, o sansa care se iveste poate la 100 de ani. Generatia de aur e de aur nu prin rezultate, care au fost cumva mediocre raportand la ce au realizat unii din vecinii nostri si chiar Turcia sau Coreea de Sud. Au fost de aur pentru ca tocmai atunci cand Iliescu incerca sa ne bage in casa, hagi si ai lui ne scoteau fara efort pe strada. Punct si niciodata de la capat. Trist. Salut.

KPITAN60 (1 comentarii)  •  16 iunie 2010, 14:22

Intamplator sunt nascut mai devreme decat voi, prin anul 1950. Am trait sub sloganul ca sunt o generatzie de sacrificiu, dar ca in viitor va fi mai bine! Aiurea! Din anii de pana in 89 ramane intradevar regretul titlurilor mondiale la handbal, finale de CE la volei masculin intre echipe romanesti organizate in pavilionul expozitiei de la sosea, ca nu aveam sala de sport competitiva, ramane inegalabila Nadia, raman Nasty si Tiri baby,bravul Patzaichin si lista poate continua.
Ne era foame, ne era frig, dar uitam de toate si eram mandrii de rezultatele „alor nostri”.
Acum, „liderii nostri care ne conduc” aplica nepasarea fatza de sport, unde este acelasi haos ca si in tzara.
Vorbe goale, indolentza, si intrebari de genul „dar noi de ce nu participam ?” Le-am raspunde si noi simplu „De-aia!”
In fotbal, ca de aici am pornit, se scot bani de asa zisii investitori, si nu invers. Suntem, sau mai bine zis am ajuns, o tzara cu susul in jos. Atat. Restul vine de la sine! Adica DEZASTRUL pe toate fronturile!!!

Dorel (1 comentarii)  •  16 iunie 2010, 16:27

Stati linistiti baieti … ca mai avem vre-o 10 ani pana sa ajungem iar la Mondiale (suntem in grafic pana una alta).
…. Si regimul e tot acelasi … tot cu Elene si Tovarasi …
Ce sa-i faci: ” Traiam in Romania si asta ne ocupa tot timpul tovarasi”

Grey Wolf (8 comentarii)  •  17 iunie 2010, 14:37

Ati spus in acest articol cam tot ce trebuia spus despre acele evenimente tragice. Eu aveam 11 ani atunci, dar imi amintesc bine toate minciunile si manipularea…ai mei nu au cazut victime propagandei iliesciene, dar si-au pus in cap toate rudele noastre …

Dragos din Norvegia (5 comentarii)  •  18 iunie 2010, 20:57

Tin minte un sondaj de opinie absolut sinistru. Tricolorii de la Mondialul din 1990 au fost intrebati ce preferinte politice au.
Marea majoritate tineau cu Ion Iliescu. N-ar trebui sa ne mire, in primul rand la mintea lor doar nu era sa tina cu Ratiu, si in al doilea rand, absolut toti erau printre marii profitori ai perioadei comuniste, nivelul lor de trai atingand cote ucigator de inalte comparativ cu restul populatiei.

Comentează