Decât Ionuț Negoiță
Cad și ultimele măști din recuzita omului de afaceri care a pozat ani în șir în salvatorul lui Dinamo. Așa-zisul finanțator este un creditor. La fel ca Becali, la fel ca toți cei care „investesc” în fotbal

Omul face toți banii! Toți cei aproape 400.000 de euro din ultima tranșă a drepturilor TV și tot ce mai vrea el. Omul este Ionuț Negoiță, iar clubul este Dinamo București. Doar Dinamo București și Decât Ionuț Negoiță.
Actorul
Omul punctează și la impresia artistică, deci ar merita și un premiu de interpretare. Un juriu alcătuit din teatrologi și filmologi ar aprecia stilul modern, în ton cu ultimele tendințe. Reținut, cu economie de mijloace, interiorizat, emoție sublimată și numai sugerată. Cuvinte puține. Recunoașteți, toată recuzita actorului contemporan.
S-au dus vremurile în care Pinalty declama ca Calboreanu (ce frumoasă cacofonie!), iar Marian Iancu îl interpreta natural pe Falstaff. Ionuț Negoiță e altceva. El apare sobru și prin vorbe simple anunță falimentul. Impactul asupra audienței este garantat, fiindcă în materie de Dinamo puțini sunt neutri.
De ce îl susțin oamenii de fotbal
Jucătorii așteaptă în izolare salariile neplătite de 3 luni, suporterii suferă ca niște câini, dușmanii își freacă mâinile, iar oamenii de fotbal salută sacrificiul omului de afaceri care a luat de la gura copilașilor ca să dea bani la golănia asta de fotbal. Dintre toți, oamenii de fotbal știu care este situația, sunt la curent că totul nu este altceva decât un artificiu contabil, că omul este creditor (cămătar?), nu investitor.
Și atunci, de ce toată prefăcătoria asta care îngrețoșează? Pentru că este a doua lor natură, dacă nu prima, să mintă, să fie duplicitari, să gândească și să știe una, dar să spună alta. Într-un fel sau altul, acești indivizi au procedat identic când se va fi ivit ocazia.
Creanța a plecat cu trenul de Franța
Concret, tranșa de aproximativ 400.000 de euro cuvenită lui Dinamo din drepturile TV a mers direct în contul unei firme a lui Ionuț Negoiță, care s-a folosit de o creanță față de club. Club care mai are două săptămâni la dispoziție să achite cei 180.000 de euro, sumă necesară licențierii.
Negoiță susține în continuare că dă echipa primului venit pe un leu, dar se pare că leul acesta este atât de fioros că sperie toți potențialii și potenții investitori. Suporterii înscriși în programul DDB se simt trădați, acum după ce au constatat că suma de peste 100.000 de euro pe care au strâns-o în contul acelor 10% acțiuni nu se regăsește nicăieri în efortul de supraviețuire.
Mai mult, senzația de păcăleală este accentuată de cei 100.000 de euro donați de Negoiță în efortul de combatere a COVID-19. Și nu pentru că nu ar servi unei cauze nobile, ci din cauză că miroase de la o poștă a exercițiu de imagine al frățiorului primarului de la Sectorul 3. Știți cum e asta? Nu îți plătești un an întreținerea la bloc, dar te fălești în fața vecinilor că i-ai dat femeii de serviciu 50 de lei să aibă cu ce să-și cumpere ouăle de Paști.
O utopie în loc de o datorie
Filantropul de la Rin recunoaște că în spatele acelui leu ar sta o datorie de vreo două milioane de euro. Alții susțin că ar fi vorba de 7-8. Tot milioane și tot de euro. Nu știm și e greu să aflăm. N-a aflat, el, nea Claudiu Florică, mare specialist în inginerii financiare. Sau a aflat și de-aia s-a retras. Vom ști pe 30 aprilie dacă Dinamo este trecut sau prezent sărac. Că viitor nu are. O idee nepopulară și strict personală.
Cred că singura terapie prin care clubul s-ar vindeca de toate bolile, inclusiv de evocarea istoriei fondatoare, ar fi tocmai falimentul. Să se ia totul de la zero, cu un cadru organizatoric sănătos, să zicem pe modelul Ripensiei Timișoara. Este probabil o utopie, dar numai astfel se va rupe definitiv legătura cu binefăcători ca Ionuț Negoiță sau familistul Cristi Borcea. Noi să fim sănătoși, că la pungă groși n-avem stofă!