România lor, România noastră

Condens. În sală e condens, pentru că în sală nu e aer condiţionat. Jucătoarele alunecă, se dă la greu cu mopul. Dar în sală e o tabelă electronică. În sala de pe vremea lui Pazvante, cu tabela de pe timpul […]

Condens. În sală e condens, pentru că în sală nu e aer condiţionat. Jucătoarele alunecă, se dă la greu cu mopul. Dar în sală e o tabelă electronică. În sala de pe vremea lui Pazvante, cu tabela de pe timpul voievozilor Glad, Menumorut şi Gelu şi nea Nicu. Jakob Vestergaard e într-o criză de nervi într-o ţară porumbalieră. Danezii se strîmbă, danezii ne fac să ne simţim prost şi proşti, sîntem proşti, bineînţeles, noi îi tolerăm pe guşaţii ăştia, pe ţînţărenii şi pe păuneştii care ne intoxică vederea, pe securiştii transformaţi în oameni de afaceri cu limuzine de lux cu climatizare, da, la ei nu se face condens în habitaclu, deci noi sîntem de vină, noi sîntem proşti, căci noi îi tot alegem pe şmecherii care construiesc patinoare la preţ de stadioane şi stadioane la preţul Canalului Suez, dar marii şmecheri, tătucii, s-au orientat, nu au venit la meci, la condens, la tabela care s-a blocat patriotic la 10-12, nu suportăm, frate, circuitele integrate nu rezistă la aşa afront!

România Cristinei Neagu şi a Paulei Ungureanu, a Patriciei, a Valentinei şi a Oanei e din păcate, şi România lor, cei care ne fezandează la condens într-o sală cu o tabelă care nu ţine scorul. Fetele n-au reuşit să aducă titlul în România, să-şi mai umfle muşchii unii, dar s-au bătut. O vor lua de la capăt. Nu mai contează, n-am reuşit fiindcă am întîlnit un adversar mai bun. Oamenii din sală au fost admirabili şi meritau o sală mai bună, o tabelă din timpurile noastre. Şi puţin respect din partea neruşinaţilor care ne-au mîncat trecutul, prezentul şi viitorul. Ei au pierdut finala, nu fetele, nu Radu Voina.