De ce după 8 ani? De-aia, domnule președinte!
Șocant interviul lui Nicu Vlad, prezent la emisiunea lui Ovidiu Ioanițoaia de la GSP.RO, „Prietenii lui Ovidiu”. Zici că ne-a dat cu haltera-n cap!
Fostul mare sportiv, președinte al Federației Române de Haltere, spune că „totul e politic” și dezvăluie complotul planetar căruia i-au căzut victime sportivii români descoperiți dopați la JO Londra, 2012.
Nu are dovezi, dar ce contează?
Normal, asta ar fi o știre care ar înconjura planeta și ar declanșa un scandal universal. Cabale, manipulări de probe, războaie între marile puteri în mijlocul cărora se trezesc copiii noștri. Înfiorător! Bine, Nicu Vlad nu are nicio dovadă pentru acuzațiile și scenariile prezentate, dar ce mai contează? Este atât de convingător! Se impune totuși o recapitulare succintă. Să știm cum stăm. Toți cei 4 halterofili care au făcut parte din lotul României la JO Londra 2012 au fost depistați pozitiv la controlul doping. Florin Croitoru, Răzvan Martin, Roxana Cocoș și Gabriel Sîncrăian au prezentat urme de stanozolol în mostrele de urină trimise la retestare.
Evoluția de la stanozolol la testosteron
Important de precizat, ultimii 3 obținuseră medalii la competiția găzduită de capitala Marii Britanii. Iar Sîncrăian, care ulterior a câștigat bronzul la Rio 2016, a fost depistat pozitiv și acolo, suferind încă o suspendare, de 8 ani. Este adevărat, la Rio a folosit testosteron, nu stanozolol. Evoluează oamenii! Și, țup, vine domnul președinte și pune degetul pe halteră. De ce acum, după 8 ani?, se întreabă retoric domnul Vlad Nicu. De ce se păstrează probele 8 ani și mai nou chiar 10?, continuă înaltul oficial al federației cu cei mai mulți dopați din sportul românesc. Asta este statistică, nu o impresie.
Doping și antidoping, yin și yang
Vă oferim noi un răspuns la nedumeriri, domnule Vlad. Forul internațional reanalizează probele, deoarece tehnologiile au evoluat și s-au dezvoltat noi teste, capabile să detecteze forme mai sofisticate de dopaj. Că dopingul a fost mereu cu un pas înaintea antidopingului, după cum răul este mereu mai vizibil decât binele. Dar nu se poate să nu știți asta. Căci dacă nu știți, de-aia își fac de cap sportivii pe care îi apărați.
În afara testelor pozitive ale lui Răzvan Martin şi Roxana Cocoş de la JO 2012, potrivit site-ului Federaţiei Internaţionale de Haltere, România are înregistrate 17 cazuri de dopaj începând din 2008:
* 2010 – Ninel Miculescu (suspendat pe viaţă la 3 noiembrie 2010),
* 2011 – Leonard Dumitru Cobzariu (suspendat între 08.09.2011-08.09.2013), Alexandru Roşu (14.04.2011 – 14.04.2013),
* 2012 – Marius Danciu (15.11.2012 – 21.12.2014),
* 2013 – Elena Ramona Andrieş (08.04.2013-08.04.2015), Răzvan Constantin Martin (11.04.2013-11.04.2015), Gabriel Sîncrăian (23.09.2013-23.09.2015), Georgiana Andreea Titeş (23.09.2013-23.09.2015),
* 2014 – Mădălina-Bianca Molie (15.10.2014-15.10.2016), Loredana-Elena Toma (15.10.2014-15.10.2016),
* 2015 – Adrian-Grigore Lingurar (31.03.2015-31.03.2019), Mihai Alexandru Popescu (11.05.2015-11.05.2019), Daniel-Florin Vizitiu (31.03.2015-31.03.2019),
* 2016 – Alina-Alexandra Popovici (11.08.2016-11.08.2020), Gabriel Sîncrăian (12.08.2016-12.08.2024),
* 2017 – Dumitru Captari (11.01.2018-11.01.2020),
* 2018 – Monica Suneta Csengeri (27.07.2018-02.12.2019).
(Sursa: Agerpres)
Victime între marile puteri. Pe bune?!
Și țineți cont că de pe listă lipsește celebrul Valeriu Calancea, cu fapte de arme dinainte de 2008. Mai vreți, domnule Nicu Vlad? Chiar vreți să vă creadă lumea când susțineți că am căzut la mijloc în războiul dintre SUA și Rusia? Victime între imperialiștii americani și nevinovata și inocenta Rusie. Ori luați la pachet cu imaculata Chină și feciorelnica Ucraină.
Colcăie steroizii anabolizanți în sălile noastre de fitness, lotul olimpic de haltere pare desprins dintr-un film cu medici școliți de Josef Mengele, iar dumneavoastră, domnule Vlad, continuați să zugrăviți o realitate paralelă, în care acceptați cu jumătate de gură că unii s-ar putea să fi greșit.
Țopescu nu știa ce vorbește, așa-i?
Nu mai spun că, în urmă cu câțiva ani, l-ați speriat pe Cristian Țopescu, care a retractat apoi tot ce îi mărturisiserăți apropo de perioada în care câștigaserăți medalii pe bandă rulantă. Ca să sugerați acum că era cumva bătrân și decrepit. Și că nici nu a fost la Los Angeles în 1984, deci trebuia să tacă în numele binelui sportului românesc. Urât, domnule Vlad Nicu, foarte urât!