Romchim, alchimia biletelor
Vreţi un tichet la finală? Intraţi în Parlament, declaraţi-vă sponsor!
Preşedintele Oltchimului are o belea pe cap. Echipa s-a calificat în finala Champions League. Asta n-ar fi o belea, ci doar premisa belelei. Fiindcă la o finală de cupă europeană […]
Vreţi un tichet la finală? Intraţi în Parlament, declaraţi-vă sponsor!
Preşedintele Oltchimului are o belea pe cap. Echipa s-a calificat în finala Champions League. Asta n-ar fi o belea, ci doar premisa belelei. Fiindcă la o finală de cupă europeană mulţi îşi doresc să fie în sală. Oameni importanţi. Iar asta e o problemă. Deoarece mai mulţi oameni neimportanţi, numiţi în mod curent suporteri, îşi doresc să vină şi ei la meci. Întîiul oficial vîlcean a ajuns să urască această finală din cauză că ultimii, cei cu scandările, nu înţeleg că au prioritate ceilalţi, cei cu banii. Cei cu funcţiile, cu relaţiile. Sponsorii, parlamentarii, miniştrii, rudele parlamentarilor şi ale miniştrilor, prietenii, prietenele, iubitele, fauna din showbiz. Parveniţii. Burtăverzimea patriei de care nu mai ai loc nicăieri.
Ioan Gavrilescu deplînge situaţia ţărişoarei care nu îşi respectă performerii. Ar fi vrut o sală cu 15.000 de locuri, nu una de 5.000 construită într-un cincinal de 4 ani şi jumătate. Aşa ar fi fost mai multe tichete pentru suporteri, specia aceea cu scandările. Dar îndoiala din glasul întîiului stătător al handbalului vîlcean persistă. Cererea a fost de 30.000 de bilete. Deci ne-ar fi fost necesar un stadion. Dar noi nu avem nici un stadion, ci un şantier de stadion. Drama domnului preşedinte este mai ales aceea că nu vin toţi parlamentarii şi toţi miniştrii. Să le dea lor toate biletele. Uite aşa, să-i pedepsească! Să-i condamne să investească în sport. Să vadă dumnealor ce s-a realizat la Rîmnicu Vîlcea. Corect. Ce s-a realizat la Vîlcea cu 80.000 de euro pe an de la sponsori şi cu milioanele de la stat.
Deci de la ăia cu scandările. Plătitorii de impozite în numele cărora vorbesc toţi, dar ale căror nume şi a căror existenţă nu interesează pe nimeni. Ei, aceşti producători ambulanţi de zgomote care s-au trezit aşa, dintr-o dată, că vor la meciul cu Viborg. Ei, nişte coate goale, care îşi închipuie că prezenţa la meciurile Oltchimului de-a lungul anilor îi califică pentru o finală europeană. Îi califică, dar doar pe 800. Pe premianţi. Dar ce, colegii senatorului Cătălin Voicu nu se pricep şi ei la handbal? Ce, ei nu ştiu că e un sport unde cîştigă cine e mai uite de mînă? Nu-i sportul lor preferat?
Din fericire, în România sînt şi persoane responsabile. Ca Mircea Sandu. Preşedintele fotbalului aduce în discuţie un concept de ultimă oră pe plan european. Selecţia naturală. Preţul mare pe bilete i-ar fi alungat pe amărăşteni. Ei, da, aşa mai venim acasă. Accesul pe bază de costume de la Valentino, rochii de la Prada şi accesorii de la Louis Vuitton. Voi, ăştia, care purtaţi cămăşi chinezeşti şi blugi turceşti, staţi naibii acasă şi deschideţi televizorul! Bucuraţi-vă!
Andrei Crăciun
Maria Andrieş
Alin Buzărin
Radu Cosașu
Costin Ștucan
Oana Dușmănescu
Cristian Geambaşu
Gusti Roman
Ovidiu Ioaniţoaia
Theodor Jumătate
Radu Naum
Tudor Octavian
Cătălin Oprişan
Radu Paraschivescu
Răzvan Prepeliță
Traian Ungureanu
Andrei Vochin
Arhivă
Biografie completă
Toate articolele