Miroase a gaz!
Gaz Metan-Dinamo 1-0 nu va rămâne în istorie. Unii ar zice că este un meci de uitat acesta care a consfințit intrarea medieșenilor în play-off

Interesant acest cuvânt, „consfințit”, mai ales în contextul propus de antrenor. Căci Edward Iordănescu merge ferm pe calea credinței. „Dumnezeu ne-a ajutat fiindcă am fost corecți cu munca noastră. Iar El ne-a răsplătit”.
Bigotism, nu credință
Probabil că „El” nu a văzut partida Gazului cu Dinamo. Asta presupunând că „El” este microbist și pe deasupra are fantezia stranie să fie pasionat de Liga 1. Acum serios. Cam mult bigotism pe metru pătrat de teren în fotbalul nostru, nu vi se pare? Afișarea asta ostentativă a credinței mi se pare chiar opusul credinței ca opțiune intimă și personală. Sau a necredinței, fiecare cu alegerea lui. Sunt lucruri care trebuie să se consume în discreție, în solitudine, departe de insolvențe și de dansul din buric la bustul gol al lui Mărginean.
De 3 ori!
Gata și cu lecția de teologie! Trecem la fotbal, domeniu unde Edi Iordănescu are meritul de a fi intrat în play-off cu 3 echipe diferite. Înaintea Gazului, el reușise performanța de a se califica între primele 6 ale campionatului și cu Pandurii, și cu Astra. Succesul profesional al lui Edi este cu atât mai important cu cât el a fost posibil la un club aflat în insolvență, dar care a propus aproape de fiecare dată un fotbal curat, combinativ, ofensiv.
Atunci când stăm drepți
Promisiunea antrenorului care în vară își încheie contractul la Mediaș, aceea potrivit căreia în play-off „vom sta drepți, nu încovoiați”, mi-a adus aminte de o poveste pe cât de amuzantă, pe atât de adevărată petrecută cu niște ani în urmă cu un venerabil tehnician al primei noastre divizii. Omul era vestit că nu prea ieșea din cuvântul conducătorilor cluburilor unde antrena. De aceea a fost întrebat la un moment dat de un reporter mai curajos dacă are o coloană vertebrală flexibilă. La care omul nostru a răspuns cât se poate de mândru: „Întotdeauna eu am stat în poziție de drepți în fața șefilor!”
Ciocan, dar nu pneumatic
Nu cred că mult mai tânărul Edward Iordănescu va sta smirnă în play-off, dar meciul cu Dinamo nu a fost cea mai bună pledoarie pentru curățenia fotbalului nostru. Asta că tot facem paradă de cinste și de credință și ne închinăm de mai multe ori decât tragem la poartă. În lipsa probelor materiale, care să ateste consistența aluatului de blat la Mediaș, m-aș opri la o observație de natură tehnică. Una care îl înregimentează pe Iordănescu jr. printre antrenorii care dușmănesc regula jucătorilor sub 21 de ani. Schimbarea tânărului Ciocan cu Chamed, petrecută în minutul 6, este o marcă. Un simptom.
Azilul. Nu de Gogol
Este dovada obtuzității profesionale a majorității covârșitoare a antrenorilor noștri. Indiferent de vârstă. Mai este și proba că în acest caz FRF a avut dreptate. Nereglementat, fotbalul nostru risca să se transforme într-un azil de bătrâni. Cu deosebirea că domiciliarii acestui azil aveau pensii de mari corporatiști.
Pudelii
Merită un comentariu scurt și reprezentația cuminte a lui Dinamo. Lei-paralei cu FCSB, motivați și inspirați în fața presupusei rivale istorice, băieții lui Uhrin s-au metamorfozat la Mediaș în niște pudeli pe care îi smotocești, iar ei se întorc cu burta în sus să îi mângâi. Jenant. Și stânjenitor faptul că destui suporteri ai roș-albilor au salutat acest mod de a încheia sezonul regulat. Chipurile plătindu-i o poliță lui Hagi.