O picătură în deșertul lui Negoiță
Dar nu una chinezească. Banii suporterilor salvează cumva zilele de ieri și de alaltăieri. Mai departe observăm că domnul presupus finanțator are grijă să dezbine.
Să ne reamintim. Suntem în luna februarie a anului 2020. Iar banii proveniți din contribuția […]

Dar nu una chinezească. Banii suporterilor salvează cumva zilele de ieri și de alaltăieri. Mai departe observăm că domnul presupus finanțator are grijă să dezbine.
Să ne reamintim. Suntem în luna februarie a anului 2020. Iar banii proveniți din contribuția suporterilor constituiți în programul socios „Doar Dinamo București” au acoperit salariile restante ale jucătorilor echipei mari, staff-ului tehnic și juniorilor pe luna noiembrie din 2019.
Între DDB și ADPD
Gestul suporterilor dinamoviști, precedat de încăpățânarea și obstinația de a crede că lucrurile pot fi cumva mișcate, trebuie salutat fără rezerve. Vorbim despre niște oameni care au trecut de la vorbe la fapte, lucru rar în societatea noastră. Nu vorbim însă despre toți suporterii echipei din Ștefan cel Mare, fiindcă în paralel cu acest DDB (Doar Dinamo București), organizație provenită din Peluza Cătălin Hîldan, există și asociația „Dinamoviști pentru Dinamo”.
Iar Asociația Dinamoviști pentru Dinamo (ADPD) nu este agreată de Ionuț Negoiță. Acesta a transmis deja că este dispus să cedeze și alte acțiuni suporterilor, dar doar în măsura în care cei de la ADPD se alătură proiectului DDB. Scuzați abrevierile, dar dincolo de ele observăm ceva foarte interesant. Cel care continuă să pună piedici este cel care le-a pus și până acum. Cel care a băgat clubul în insolvență cu nobilul scop invocat de a-l salva (sunt lucruri care trebuie săpate adânc aici) a dus acum același club, chipurile însănătoșit, în pragul falimentului.
De la platoșă la fantoșă
Concomitent, același domn a transformat echipa într-o fantoșă (marionetă, domnu’ Ionuț!) a celei de acum niște ani. Un club care nu își plătește cu lunile angajații și o echipă care mai are puțin și ajunge bătaia de joc a adversarilor. Că subiect de bancuri este de mult. Cam asta a făcut în rezumat domnul care vrea să îi încaiere pe cei din galerie, spunând că nu încap două săbii în aceeași teacă (vai, ce original!), referindu-se la tentativa ADPD de a deveni socios cu acțiuni. Dar de ce ar fi două săbii gata să se încaiere niște facțiuni ale unor suporteri care țin cu aceeași echipă?
Salvatorul care asmute
Este imposibil de anticipat cum se vor desfășura evenimentele în continuare. Cu Dinamo, „ca și” echipă, cum ar zice „salvatorul”, cu acțiunile membrilor înscriși în cele două asociații. Asmuțiți unii contra celorlalți de un personaj care la începuturi – imediat după apusul erei Badea, Borcea, Turcu, Cohn ș.a. – a fost primit și privit cam de toți ca personajul providențial, numai bun să curețe mizeria lăsată în urmă de „ăia”. Păcăleală!
Mai știi de unde sar balaurii preistorici?
Aplaudând și salutând încă o dată inițiativa oamenilor care s-au organizat și au cotizat deja cu 400.000 RON (aproximativ 84.000 euro), trebuie spus că drumul e plin de capcane. Sunt datoriile cunoscute și cele ascunse, motiv pentru care mai mulți mușterii amatori să își tragă un Dinamo în portofoliu au luat-o la goană. Bazinul de suporteri dinamoviști este mare și dacă în afara celor câteva mii înrolați până acum se adaugă câteva zeci de mii o parte dintre problemele financiare s-ar rezolva. În măsura în care din acte nu sar la beregată cine știe ce monștri preistorici, cum sunt cei deja cunoscuți – contractul lui Ionuț Șerban, litigiul de la transferul lui Dorin Rotariu -, este de văzut la un moment dat care este modelul prin care socios-ii dinamoviști gândesc sau speră să își marcheze prezența în conducerea clubului.
Ce pot face socios și ce nu
Modelul de la cluburi celebre cum ar fi Barcelona sau Benfica este foarte simplu. În baza acțiunilor, a procentelor deținute, socios participă la alegerea președintelui executiv al clubului. Și a Consiliului de Administrație sau Director. Mai departe, el și numai el, președintele, decide cum este condus clubul. Transferuri de jucători, numirea antrenorilor, demiterea acestora, stabilirea bugetului. Tot. Închipuiți-vă că alegem președintele României o dată la 5 ani, avem acest drept. Într-o bună măsură, cât îi permite Constituția, el conduce țara, nu noi. Dar președintele ne reprezintă interesele, că de-aia l-am votat. Așa și la fotbal.
Ideea că noi, suporterii, cumpărăm clubul și facem ce vrem pe urmă, luăm la goană jucătorii, îl punem pe antrenor pe coji de nucă este falsă și mai ales toxică. Dar sunt sigur că persoanele care au transformat o farsă monumentală (aceea de la meciul FCSB – Manchester City) în denumirea asociației, Doar Dinamo București, sunt băieți inteligenți și știu că una este pasiunea pentru culorile alb-roșii și alta administrarea clubului. Deocamdată, I. Negoiță este la primire. Postură pe care o stăpânește foarte bine.
Apropo, jucătorii și ceilalți angajați continuă să fie neplătiți de mai bine de două luni. Că poate uităm de unde am plecat.