Naturelul simțitor și neînțelegător
Cu cât aprofundăm meciurile Simonei, cu cât încercăm să surprindem esența, cu atât intrăm mai tare în ceață

O discuție fără sfârșit și, ar zice unii, fără sens. De unde obstinația asta de a ne proiecta mereu speranțele în Simona Halep? De ce de fiecare dată când câștigă o urcăm dincolo de nori, iar atunci când pierde ne lamentăm și vedem totul prin ochiurile dese ale fileului? De ce o luăm la tocat și la mărunțit, apoi facem pronosticuri despre finalul carierei? Nu putem fi echilibrați, analitici? Recunoscători?
De la Crăcănel citire
De ce? Pentru că așa este în toată lumea. Nimeni nu sărbătorește la înfrângere și nu bocește la victorie. Poate că naturelul nostru este mai simțitor, cum declama Crăcănel al lui Caragiale, cine știe? Dar este sigur că orizontul de așteptare al suporterului român nu identifică decât puțini eroi veritabili în sportul care contează. Tenisul este un sport cu vizibilitate planetară și Simona Halep este singurul sportiv român contemporan care are o astfel de dimensiune. Asta ne atrage în turbion. Ca întotdeauna, astfel de personaje îi captivează chiar și pe cei care nu sunt pasionați de sport. Gimnastica, un sport cu o audiență infinit mai mică decât tenisul, s-a schimbat definitiv grație Nadiei.
Suntem
Gata cu filosofia de Cișmigiu! Suntem înainte de Melbourne, iar acest participativ „suntem” i se datorează Simonei. Avem așteptări, speranțe, temeri. Speranțele izvorăsc din finala cu Wozniacki de acum doi ani. Temerile vin din finalul cenușiu de an 2019 și mai ales din înfrângerea grea suferită în fața Arinei Sabalenka la Adelaide. Un meci de uitat sau unul din care Simona are de învățat? Și una, și alta, dacă ar fi să răspundem rabinic. Hiatusul de 7 game-uri din jocul campioanei noastre nu este deloc motiv de optimism.
Același Darren, aceeași Simona
Noua colaborare cu Darren Cahill nu începe lin, dovadă cutele de pe fruntea australianului din timpul meciului cu Sabalenka. Și mai ales dialogurile cu eleva sa din timpul partidelor cu Tomljanovic și Sabalenka. Nu știu cum arată ședințele de pregătire dinaintea turneului ori cele dintre meciuri, pe teren însă plutește în continuare tensiunea pe care o știam demult. Darren adoptă în continuare tonul împăciuitor-pedagogic, unii ar observa că și un pic slugarnic, Simona răspunde în registrul clasic, pe care mă feresc să îl comentez. Noroc că la Grand Slam-uri, cum este și Melbourne, antrenorii nu pot fi chemați în timpul meciului!
Brady, Brisbane, Barty
Conform clasamentului, Barty, Pliskova și Osaka sunt principalele pericole pentru Simona la Melbourne. O adăugăm pe listă și pe eterna Serena, care a dat jos kilograme multe și frustrări. Nici Caroline Wozniacki la ultimul ei Grand Slam înainte de retragere nu este de neglijat. Element ajutător, Barty a fost învinsă la Brisbane de Jennifer Brady, acea Brady pe care Halep urmează să o întâlnească în primul tur la Australian Open. Iar Barty tocmai ce a intrat în finala de la Adelaide după un meci dramatic cu americanca Danielle Collins. Collins este pe partea de tablou a Simonei.
Martina, drăguța!
Complicat, nu? Un amic îmi atrage atenția că la Wimbledon nu aveam niciun fel de așteptări, Simona însăși nu își propusese ceva anume, iar rezultatul a fost trofeul carierei. Mi-ar plăcea ca Martina Navratilova, care se încăpățânează iar să o vadă printre favorite pe româncă, să nu se mai înșele de data asta. Deși am observat un fenomen, relația invers proporțională dintre valoarea pronosticului și dimensiunea campionului care îl dă.