Dinamo între cantonament și devotament

Președintele Prunea și directorul sportiv Dănciulescu nu merg în Spania cu echipa. O nouă etapă a războiului purtat de Negoiță cu oamenii incomozi

Programul lui Dinamo din cantonamentul spaniol arată bine. 4 meciuri de pregătire cu adversari decenți – surata Dynamo Dresda, fostă campioană a Germaniei de Est, acum în Bundesliga 2, Bochum, fostul club al lui Ion Viorel, tot Bundesliga 2, plus Osijek și Krasnodar. Însuși amănuntul că Dinamo își permite un stagiu de pregătire în Spania, la Costa del Sol, spune că lucrurile nu stau chiar așa de rău cum le zugrăvește presa avidă de scandal.

Vin întăriri

A plecat Dan Nistor, dar tocmai a fost transferat (liber de contract) un fundaș slovac polivalent, Lukas Skovajsa, iar în Ștefan cel Mare sunt așteptați doi mijlocași. Dusan Uhrin a dat milităria (sau poliția?) jos din pod, a certat jucătorii care își cereau salariile și în general a organizat un program fără fisuri și fără zile libere. Premisele performanței sunt îndeplinite, iar un neavizat ar putea crede că tot scandalul din jurul lui Dinamo este orchestrat de persoane cu interese oculte. Deci ce mai vreți, cârcotașilor?

Oficialii care păzesc Săftica

Totuși, din cantonamentul spaniol vor lipsi două personaje importante în schema clubului și în istoria dinamovistă. Vorbim despre președintele Florin Prunea și despre directorul sportiv Ionel Dănciulescu. Cei doi nu vor fi cu „băieții” în Spania nu din cauză că au probleme mai importante de rezolvat în țară, ci pentru că nu au fost incluși pe lista celor care fac deplasarea la Costa del Sol. Probabil că trebuia cineva care să vegheze ca baza de la Săftica să nu cadă în mâinile inamicului.

Vârf care joacă mijlocaș de acoperire

Cu reacțiile catifelate ale lui Ionel Dănciulescu ne-am obișnuit. Incisivitatea atacantului de odinioară, autorul a 214 goluri în prima ligă din România (numărul 2 din toate timpurile) nu se regăsește în acțiunile de tatonare ale oficialului de astăzi. În ciuda faptului că este trecut constant pe linie moartă de Ionuț Negoiță și Bogdan Bălănescu, Danciu continuă să zugrăvească în culori pastelate situația echipei pe cale să piardă play-off-ul pentru a treia oară consecutiv. Este și asta o alegere. Una pe care mă abțin să o interpretez, cu atât mai mult că miza financiară a diplomației lui Danciu nu este atât de mare încât să includă un astfel de compromis. Ca să ne exprimăm în termeni de specialitate, fostul vârf joacă acum la acoperire.

Acel Dinamo al lui Florin Prunea

Cu Florin Prunea lucrurile stau un pic altfel. Președintele are totuși o reacție și nu prezintă o realitate paralelă a lui Dinamo. Dar nici nu produce declarații care să parafeze despărțirea unilaterală de Negoiță și Bălănescu. Acest „Oricum, am întâlnit niște lucruri la Dinamo la care nu m-aș fi gândit niciodată. (…) Din păcate, nu mai e acel Dinamo al nostru” sună puternic din punct de vedere literar, dar nu poate constitui motivul unei demiteri. Act prin care Florin Prunea ar pierde cei 40.000 de euro, valoarea salariului până la terminarea contractului. La asta se rezumă până la urmă lupta asta de-a șoarecele zgârcit Negoiță și motanul zgâriecios Prunea.

Cine suntem noi?

Ambiguitatea fostului portar al naționalei are un preț, la fel șicanele cu rază medie de acțiune ale lui Negoiță. Cei 300.000 de euro câștigați din procesul cu FRF, apoi despăgubirile primite în contul despărțirii de Poli Iași stau mărturie că Prunea este un competitor redutabil. A aștepta acum schimbări spectaculoase ale intrigii înseamnă o necunoaștere crasă a regulilor care guvernează fotbalul nostru. Și, până la urmă, cine suntem noi să judecăm atitudinea oamenilor? Mai bine să ne canalizăm energiile spre fapte sportive, către acest Dinamo al cărui obiectiv declarat este dacă nu accederea în play-off, atunci măcar menținerea în Liga 1. Două obiective apropiate, veți fi de acord.

Nu este de râs, nici de plâns. Se stinge o echipă importantă a ultimilor 70 de ani de fotbal românesc și probabil că destui văd în asta un act de justiție istorică. Posibil. O întrebare totuși. De ce s-au ales praful și pulberea de Rapid dacă a fost simbolul libertății și rezistenței anticomuniste? A fost blestemul lui Nikolski?