Aceste lucruri

În timp ce tinerii jucători din Ștefan cel Mare se scaldă în clișee, clubul cu al doilea cel mai valoros palmares din România nu atrage pe nimeni. Un cartonaș roșu pentru tot fotbalul nostru

Aceste lucruri nu mă privesc pe mine, spune senin Ricardo „Ricci” Grigore la finalul victoriei de la Suceava, 4-0 cu Foresta din Liga a 3-a. „Aceste lucruri” care nu îl privesc pe Grigore se referă la amenințarea cu falimentul care plutește deasupra lui Dinamo. Insistă apoi jucătorul ținut 8 partide consecutive pe tușă de Dușan Uhrin că dacă situația incertă a societății i-ar fi afectat pe ei, pe jucători, s-ar fi văzut pe teren. Pariez o ceapă degerată că nici amănuntul că a fost rezervă mai mult de jumătate de sezon nu l-a deranjat pe Ricci.

Luați exemplu de la Nistor!
Visez cu ochii deschiși la ziua în care fotbaliștii noștri, în special cei tineri, nu vor mai recita poezii a căror menire este să nu supere pe nimeni. Aștept seara când nu vor mai umple spațiul declarațiilor la cald cu conserve reci, pline de clișee și limbă de lemn. Momentul în care acești tineri mai mult sau mai puțin pensați, mai mult sau mai puțin epilați vor spune ce gândesc. Politicos, civilizat, într-un limbaj urban. Să ia exemplu de la colegul lor mai vârstnic Dan Nistor. Care nu este nici pe departe cel mai mare orator de la Demostene încoace, domnul acela care evolua acum mai bine de 2.000 de ani la o echipă din Atena. Dar Nistor, băiat de la țară, cum se recomandă cu umor de factură rurală, are puterea să dea glas nemulțumirilor.

1 leu greu
Am observat că lui Nistor îi pasă dacă este plătit au ba, am constatat că Nistor se gândește cu îngrijorare la ziua de mâine, mai ales dacă ziua de mâine anunță apocalipsa de 1 leu greu. Nistor nu se preface concentrat doar la fotbal, el este preocupat dacă are ce-i pune pe masă copilului. Iar el are mai multe de pus pe masă, fiindcă între salariul lui și al lui Ricci este o diferență semnificativă. În favoarea căpitanului care oricum joacă cel mai bine, fiindcă știe fotbal și nu face economie de efort. De aceea nu pricepe Nistor de ce alții vor să facă economie pe cârca lui.

Fotbaliști buni, limbaj dublu
Pricepe și Grigore, pricepe și Moldoveanu. Dar au fost crescuți într-un mediu care cultivă limbajul dublu și spiritul duplicitar. Același mediu care strivește personalitatea și încurajează mentalitatea de turmă. Nu inteligența este problema lui Grigore și Moldoveanu, căci sunt băieți destupați la minte. Sunt și fotbaliști promițători, dovadă meciul bun pe care și unul, și celălalt l-au prestat la Suceava. Au înscris câte un gol, au pasat pentru golurile celorlalți, au apelat la execuții spectaculoase. Și atunci, nu-i păcat să tot reciți poezioare despre concentrare și focusare? Așa îți câștigi respectul în fața patronului căruia oricum nu-i pasă de tine?

„Ca și neutri” ne mirăm
Despre patron și despre datoriile din spatele leului pe care acesta îl așteaptă drept recompensă simbolică s-a scris deja mult. Prea mult. Ionuț Negoiță vorbește încă mai prost decât conduce clubul. Asta ar fi o constatare „ca și personală”, ca să-l parafrazez pe domnul în cauză. „Ca și neutru” mă mir că deocamdată nu profită nimeni de situația creată. O posibilă datorie ascunsă, după unele versiuni de 8 milioane, după altele de 10 milioane, nu reprezintă deloc o sumă inaccesibilă pentru oamenii cu bani. Care chiar au bani. Vă dați seama cât de neatractiv este un club ca Dinamo, dacă nu tentează pe nimeni, absolut pe nimeni? Sau ar tenta în măsura în care s-ar ivi perspectiva altei afaceri din care așa-zisul investitor are de câștigat totul, iar societatea, restul. Adică, nimic.

Neatractivitatea lui Dinamo este un avertisment pentru întreg fotbalul românesc. De fapt, un cartonaș roșu. Nu alb-roșu.