Ivan, bătrînul cu bandană

Ljubicici a cîştigat Indian Wells pentru că nu şi-a ascuns vîrsta în spatele teribilismului

Finala de la Indian Wells va rămîne în statistici, dar nu va intra în istorie. Nici în colecţiile noastre secrete. Memoria dependenţilor de tenis reţine meciurile […]

luni, 22 martie 2010, 9:17

Ljubicici a cîştigat Indian Wells pentru că nu şi-a ascuns vîrsta în spatele teribilismului

Finala de la Indian Wells va rămîne în statistici, dar nu va intra în istorie. Nici în colecţiile noastre secrete. Memoria dependenţilor de tenis reţine meciurile acelea rare, încărcate de dramatism şi frumuseţe. Iar întîlnirea dintre Andy Roddick şi Ivan Ljubicici a transmis emoţie doar în tiebreak, frumuseţea fiind livrată ilicit, ca o marfă de contrabandă. Totuşi, finala dintre doi tipi care servesc atît de bine, de tare şi de precis încît breakul pare piatră filosofală are o poveste care nu trebuie ratată.

E povestea lui Ljubicici. Un croat de 31 de ani. Înalt, masiv, cu bandană pe chelia transpirată în loc de tichie de mărgăritar. Enervant de calm. Dacă era englez, îi ziceam „placid” una-două. Atît doar că Ivan al nostru e croat din Bosnia-Herţegovina, născut la Banja Luka, pămînt udat de războaie crude. Etnice, religioase, nu mai ştie nimeni, dar e momentul să ieşim din clişeu şi să căutăm altă explicaţie. Poate că ne aflăm în faţa unuia dintre ultimii înţelepţi ai tenisului. Un bătrîn mai bătrîn decît data naşterii din buletin. Un cetăţean care n-a fost niciodată nici copil teribil, nici răsfăţat al tribunelor, nici sex simbol.

Dar dacă nu e nici aia, nici aia, atunci ce e, dom’le, Ivan ăsta al vostru? E un meseriaş al tenisului care a prins o perioadă fertilă în carieră acum vreo trei-patru sezoane. În 2006 urca pînă pe locul 3 în clasamentul ATP, a jucat o semifinală de Roland Garros în acelaşi an şi tot atunci un „sfert” la Australian Open. Plus 9 turnee cîştigate pînă la finala de duminică noapte, nu foarte mult pentru un profesionist care bate longitudinal şi latitudinal Planeta de peste un deceniu.

Ultimii ani au fost cenuşii, iar Ljubicici părăsea constant petrecerea din primele tururi. Totul pînă la Indian Wells, turneu bogat de Masters Series. Venise liniştit, asta ca să nu zicem resemnat. Nimic nu îl recomanda drept mare favorit. Urma să fie carne de tun pentru nadalii şi djokovicii la modă, care ronţăie băieţi cruzi, numai că el are carnea tare, aţoasă, de veteran, el, Ivan, e soldatul care îşi tîrăşte alene arma galbenă cu racordaj prin colbul aurit al marilor turnee, el arată obosit, plictisit, sastisit, dar nu şi-a pierdut îndemînarea, parcă nici dorinţa de a-i mai chinui puţin pe tipii aceştia care au impresia că au confiscat gloria, trofeele, contractele de publicitate. Banii.

Bucuria lui Ivan a fost simplă, de om trecut prin viaţă, pe care nu-l mai schimbă o victorie, fie ea şi prima într-un turneu Masters. Al doilea cel mai vîrstnic tenismen după Connors, care cîştiga la Indian Wells în ’84, pe cînd avea 32 de ani. Ljubicici şi-a pus mîinile în cap, apoi şi-a îmbrăţişat prelung nevasta. Pînă atunci, servise vreo 20 de aşi, nu făcuse decît o dublă greşeală şi exersase reverul cu o mînă în lung de linie pe Roddick. Aşa cum spuneam, tot lucruri demodate.

Comentarii (15)Adaugă comentariu

disneyland (9 comentarii) • 22 martie 2010, 21:47

Frumos, mersi.

durden (270 comentarii) • 22 martie 2010, 22:25

in primul rand felicitari pt articol,mai ales pt subiectul ales.cat despre Ljubicici…sunt curios ce cota avea la inceputul turneului.n-am vazut decat finala si meciul cu nadal,insa nu l-am mai vazut jucand atat de bine si de simplu de mult timp.sau nu stiu daca l-am mai vazut jucand asa vreodata.oricum bine ca l-a batut pe rodick,nu-l am la inima deloc pe american

moldoe (8 comentarii) • 22 martie 2010, 23:41

@durden

La inceput era cotat al 20-lea la castigarea turneului si Rodick al 7-lea.

Adi (3 comentarii) • 23 martie 2010, 2:44

Respect, domnule Geambasu!

F4D (5 comentarii) • 23 martie 2010, 3:55

Un articol foarte bun. Desi sunt fa Roddick nu am putut sa nu imi scot „palaria” in fata croatului.

Roddick a pierdut pe mana proprilor teribilisme in ambele tiebreakuri venind aiurea la fileu. Practic nu a contat in tiebreakuri. Sunt curios ce deznodamant ar fi avut finala daca nu ar fi fost aceste greseli grave ale americanului. Probabil tot Ljubicic ar fi castigat pentru ca a dat multora o lectie in acest turneu.

Ca si pronostic pentru Miami nu cred ca va putea duce mai mult de 3 meciuri Ljubicic. Chiar sunt curios si il voi urmari.

La cat mai multe articole de gen. Multumim.

detect invisible (14 comentarii) • 23 martie 2010, 12:07

foarte bun, felicitari pentru articol si pentru observatile pertinente pe care le faceti in emisiuni.

Asm (16 comentarii) • 23 martie 2010, 16:10

Bravo, bun articol. Ljubicici mi se pare mai tehnic decat Karlovic, chiar e un jucator OK, putin cam greoi in miscari dar foarte cerebral si abil tactic.

andrei (30 comentarii) • 23 martie 2010, 16:37

plasat la egala distanta intre australian open (pe suprafata sintetica) si roland garros (pe zgura) turneul asta pe multi bani a fost castigat mai mereu de cei din linia a doua – tanner, gottfried, chang, higueras, nystrom, courier, philipoussis , corretja, hewitt, etc sau necunoscuti precum larry stefanki . In ultimii 6 ani banii s-au dus la federrer (3 ori), djokovici si nadal (2 ori), acum ljubicici pune lucrurile in matca lor obisnuita – pe asta il castigam noi, voi astia granzii ganditi-va la openul francez…

simplu suporter (51 comentarii) • 23 martie 2010, 16:43

reverul ala, ah doamne. asa putini il mai fac, federer si ivan niste maestri ai lui, si pavel era.
pacat ca lovitura asta pierde teren, doar cei mai talentati, indemanateci si puternici o pot avea.

robert (1 comentarii) • 23 martie 2010, 16:45

felicitari domnule Geambasu!!!
Ma bucur sa vad ca mai sunt si oameni care scriu articole interesante. va urmaresc cu placere si comentariile de la tv.
Vreau sa va propun un subiect despre care mi-ar placea sa scrieti. O analiza comparativa intre calitatile si valoarea antrenorilor romani si calitatile si valoarea jucatorilor romania de fotbal. Cred, ca daca veti face o analiza serioasa si corecta veti observa ca principala problema a fotbalului romanesc nu o reprezinta lipsa jucatorilor de valoare, ci a antrenorilor de valoare. Cred ca principala noastra problema o reprezinta lipsa a 9-10 antrenori de valoare care sa dezvolte calitatile jucatorilor de fotbal, care sa le modeleze caracterele si sa-i ajute sa faca performanta. Eu cred, ca materie prima exista, dar nu avem acei oameni care sa exploateze cum trebuie aceasta materie prima. Avem niste diamante neslefuite, dar nu avem bijutierii care sa le prelucreze. Intr-adevar, nu avem diamante de o calitate extraordinare, nu toti sunt diamante, ci mai gasim si pietre pretioase mai putin valoroase, dar totusi ceva, avem. Imaginati-va un adrian cristea, zicu, tamas, mutu, tanase, marica, pulhac, lazar, varga, costea, prepelita, antrenati corespunzator. Acesti jucatori, dar si altii, sa fie antrenati de oameni preocupati sa le formeze caracterele, mentalitatile. Sa aiba antrenori care sa le dezvolte continuu principalele calitati ale fiecaruia, sa stie sa incurajeze si sa motiveze mereu un jucator. Imaginati-va antrenori care sa faca strategia unui joc in functie de calitatile principale ale fiecarui jucator. Sa faca strategia in asa fel incat sa poata oferi fiecarui jucator sa joace ce si unde poate mai bine… Nu avem antrenori care fac analize personala si exacte ale echipelor si jucatorilor adversi. nu cred ca antrenorii romani, cunoaste absolut tot despre fiecare jucator al echipe adverse. Nu cred ca se fac sedinte in care se explica fiecarui jucator ca mijlocasul X din echipa adversa, are tendinta de a fenta ca intra in centru, dar se duce in tusa, incercand sa centreze la prima bara…sau pe linia de 6… sau ca nu centreaza de obicei sus ci pe jos, sau ca da centrari bune, ca incearca sa centreze dupa ce intra in careu. Nu cred ca antrenorii romani, fac analize si cercetari foarte pertinente si aprofundate. cred ca si antrenorii romani, la fel ca si marea parte a managerilor romani, fac analize doar de suprafata, si de cele mai multe ori ii pune pe altii sa le faca. Nu cred ca antrenorii sunt foarte dedicati serviciului lor. Ei prefera sa joace un stil preferat, chiar daca nu au jucatori pentru asa ceva…forteaza majoritatea jucatorilor pe posturi pe care nu dau randament maxim si dupa aceea se plang ca nu au cu cine sau cu ce sa faca performanta…pe un antrenor il privesc ca pe un manager general la o firma: e datoria lui sa coordoneze ceilalti manageri, sa afle potentialul fiecarui angajat, sa schimbe posturile angajatilor daca aptitudinile lor ii recomanda pentru alt post. Scopul este sa faca profit ( performanta ), si pentru asta trebuie sa-si pregateasca tot timpul oamenii, sa-i mobilizeze, sa urmareasca foarte atent concurenta, sa vina cu solutii noi ( la care sa aduca oameni potriviti )… Discutia este mult prea ampla pentru a o cuprinde acum, dar mi-ar placea sa citesc un articol al dumneavoastra pe aceasta tema.

gigionne (6 comentarii) • 23 martie 2010, 19:01

I-mi place fotbalul,dar de ceva ani,dupa ce vin de la servici,dau pe teletext intai la tenis,doar doar voi vedea un roman mai sus de turul 3,degeaba il tot astept pe HANE,sa spunem,iar atunci cand se intampla ma entuziasmez tare mult,insa la urmatorul tur ma dezumflu,pacat.HANE,ia exemplu,iata un om (LJUBICIC),care nu se inneaca la mal.BRAVO,IVAN.

Gyerko Szabolcs -Laszlo (39 comentarii) • 24 martie 2010, 1:05

….revin jucatorii cu reverul cu o singura mana,.. trebuie

klaus (10 comentarii) • 24 martie 2010, 11:03

Ljubic a fost in acest turneu un jucator complet. A avut forehand, backhand si mai ales un serviciu imperial… Am urmarit si semifinala lui cu Nadal precum si finala si mi-a placut cum a jucat si intre noi fie vorba, adevarata finala a jucat-o in semifinale cu Nadal. Roddick e un jucator mult prea rudimentar, as spune ca o gluma proasta, ca sa reuseasca ceva in fata lui Ljubicic. Am vazut si semifinala castigata de Roddick dar dupa setul 2 m-am dus sa dorm pentru ca nu se juca nimic, doar se bubuia mingea alandala peste fileu… Pacat ca jucatori ca Ljubicic si Federer (ofensivi, calmi, cu backhand dat cu o mana) sunt din ce in ce mai putini…