Altcineva

Așa a părut Simona în meciul pierdut cu Elina Svitolina. V-ar mira ca la întâlnirea decisivă cu Pliskova să fie din nou ea însăși?

Un pas înapoi. Entuziasmului controlat succesiv victoriei în fața Biancăi Andreescu îi ia locul… Ce? Dezamăgirea? Decepția? Cuvinte mari și probabil nepotrivite. Simona Halep a pierdut a doua întâlnire de la Turneul Campioanelor în fața Svitolinei. 5-7, 4-6. Se și pierd meciuri, da. Mai ales în tenisul de astăzi al fetelor ideea de hegemonie este o glumă. Contează însă și maniera în care pierzi. Cei 6-7 ani în top ai Simonei au construit imaginea unei luptătoare. Greu de ucis. Die hard în viața reală, nu producție Hollywood cu Bruce Willis.

Atipic

Nici nu este nevoie să plonjăm în istoria partidelor ei eroice și să ne răsucim cuțitul în rana finalelor de Grand Slam pierdute cu Șarapova sau cu Wozniacki. Să nu mai zicem de coșmarul Ostapenko. Că Simona nu se predă fără luptă o demonstrează meciul cu Bianca Andreescu. Revenirea în meci, mingea de meci salvată, apoi marșul spre victorie. O piesă clasică în trei acte cu final fericit. De aceea spuneam că Simona a pierdut atipic, opunând o rezistență discontinuă. Atipic ca regulă generală, nu neapărat și în fața ucrainencei. Să ne aducem aminte și de acel 1-6, 1-6 de la Toronto.

Prea grăbită

Simona a părut golită de energie, nesigură, îngândurată, nervoasă. Departe de linia de fund a terenului, deplasare greoaie. Multe mingi împrăștiate în aut sau în fileu. La un loc, toate ingredientele unei înfrângeri. Prea grăbită să rezolve punctele. Bună observația lui Mary Pierce, fosta campioană de la Roland Garros. Să o credem pe Mary Pierce care a însemnat în tenis mai mult decât Rennae Stubbs, să zicem, doamna aceea care tot emite sentințe despre jocul Simonei. Dar e liber a emite păreri, că părerile nu sunt ca biletele de bancă. Există totuși o explicație rezonabilă pentru evoluția modestă a Simonei? Primul gând, posibila oboseală survenită după întâlnirea cu Andreescu. Oboseală și uzură care i-au fost fatale și canadiencei în fața Pliskovei. Am zis bine așa, canadiancă, domnu’ Hodor?

Degeaba Darren!

De data asta sfaturile foarte bune ale lui Darren Cahill nu au scos-o pe Simona din zona de disconfort. Era aproape, dar foarte departe de australian. Altădată părea iritată, acum nici măcar atât. Era absentă. Oboseală, poate o stare fizică pur și simplu proastă. Posibil și un complex în devenire în relația cu Svitolina. Deși tocmai Elina nu avusese replică în semifinala de la Wimbledon în fața unei Simone perfectă. Poftim de mai înțelege ceva! De aceea îi invidiez profund pe cei care au explicații pentru orice. În special la tenis, mai ales la cel atât de volatil cum este cel feminin.

O Karolina!

Nu părea să aibă prea multe răspunsuri nici Darren Cahill, prezent în tribună la partida Pliskova-Andreescu. La fel o făcuse și Conchita Martinez, antrenoarea Pliskovei, atunci când Simona jucase contra Svitolinei. Profesorii își fac lecțiile, important este ca apoi și elevii să vrea să și le însușească. Abandonul Biancăi Andreescu (multe accidentări, prea multe pentru o tânără de doar 19 ani!) după doar un set a simplificat viața Pliskovei, care se prezintă vineri și victorioasă, și odihnită. Am putea invoca în contrapartidă palmaresul negativ al cehoaicei în fața româncei. O formă de exasperare confirmată chiar prin declarații explicite ale Karolinei.

Lecție și pentru Andreescu

Ieșirea din cursă a Biancăi simplifică ecuația grupei, iar meciul dintre Halep și Pliskova devine capital pentru accesul în semifinale. Nu anticipez nimic, dar sper ca vineri să o revedem pe Simona. Cea din întâlnirea cu Svitolina a fost altcineva. Cât despre cei iritați de dubla ipostază a Biancăi Andreescu, nume românesc, părinți români, cetățenie canadiană, școală așijderea, problema s-a rezolvat de la sine prin abandonul persoanei în cauză. Turneul Campioanelor a fost un fiasco pentru tânăra campioană de la US Open. Foarte posibil și o lecție, că fata își cam luase viteză.