DDD. Denisa Dedu în Danemarca

Victoria CSM-ului la Esbjerg a fost filmul de autor al Denisei. Portarul care până duminică după-amiază nu evoluase niciodată în Liga Campionilor. Asta apropo despre cum știm să ne creștem tinerii sportivi

Dincolo de interminabila discuție despre sursa banilor și destinația lor. Sau nu dincolo, ci tocmai în miezul acesteia. După sezoane întregi de răsfăț (dezmăț?) financiar, CSM București a început noul sezon cu un lot ajustat. Vorbim desigur despre echipa de handbal feminin, entitate a marelui club bucureștean bugetat de Primăria Generală a Bucureștiului. Prin comparație cu celelalte secții, formația la care sunt legitimate dar (încă) nu joacă Cristina Neagu și Nora Mork a suferit cel mai puțin. Ca de obicei și peste tot în lume, austeritatea este susținută de cei săraci, nu de bogați.

Personajul principal
Așa stând lucrurile, eram curioși să vedem cum arată această nouă versiune a CSM-ului în primul meci din Liga Campionilor, contra danezelor de la Esbjerg. O formație decentă în Europa, nu una dintre marile forțe, ca Gyor sau Rostov. Jucătoarele noastre – putem spune așa la propriu, nu doar la figurat, de vreme ce noi le plătim – au câștigat cu 24-22 după o partidă pe care au condus-o de la un capăt la altul, rezistând tentativelor de revenire ale gazdelor. Personajul principal al întâlnirii din Danemarca a fost însă Denisa Dedu. Portarul. Mai mult decât la fotbal, apărătorul buturilor la handbal poate juca un rol imens în stabilirea rezultatului final. Este o banalitate pentru cunoscătorii acestui sport, dar una care trebuie amintită spectatorilor ocazionali.

În căutarea noii identități
La handbal, ca și la fotbal, atunci când portarul este de departe cel mai bun jucător înseamnă că este o problemă cu echipa. Ori cu apărarea, care se dovedește vulnerabilă, ori cu atacul neproductiv. Sau și cu una, și cu cealaltă. Aflată în căutarea unei noi identități, acest CSM a suferit la Esbjerg în primul rând din cauza absenței Cristinei Neagu. Și a cvasiabsenței Crinei Pintea, diminuată fizic de contractarea unui virus. Vă dați seama cum ar arăta CSM cu Cristina Neagu, Nora Mork și Crina Pintea în splendoarea forțelor lor? Deoarece refacerea Norei Mork este improbabilă, iar revenirea Cristinei se tot amână, este cazul să ne mulțumim deocamdată cu randamentul constant bun al Andreei Lekici, cu munca brută a Draganei Cvijic, cu aportul defensiv al Linneei Torstenson ori cu energia nesfârșită a lui Carmen Martin.

42%!
Dar acestea nu sunt arme suficiente să câștigi un meci de Champions League, fie el și cu Esbjerg. Și atunci intră în scenă Denisa Dedu. Nicio legătură cu Alexandru Dedu, președintele federației. Ca să fie clar. Prestația excepțională a Denisei este ilustrată și de puternicul impact emoțional al fostei jucătoare a Coronei Brașov și a lui Siofok, și de statistică. Procentajul de 42% mingi apărate, printre care și trei aruncări de la 7 metri, este excepțional, dar nu exprimă decât parțial felul în care Denisa și-a ținut în viață echipa. Voința și inspirația ei au funcționat impecabil mai ales în momentele grele. Așa recunoști fibra de campion, nu la festivaluri cu adversari de carton.

Primul meci în Liga Campionilor!
Cu riscul să provoc zâmbete în rândul specialiștilor, aș zice că Denisa este, la cei 25 de ani ai ei, un amestec foarte reușit de Luminița Huțupan și Paula Ungureanu la vârste chiar mai coapte. Curajoasă, atentă, cu reflexe naturale, Denisa a transmis grupului determinarea ei aproape materială. Iar dacă afli că ea a fost la primul meci în cea mai importantă competiție europeană, nu poți decât să caști ochii mari și să te miri. Mă gândesc că aici, prin încrederea pe care i-a acordat-o Denisei, are un rol și Adrian Vasile, noul antrenor al CSM-ului. Înlocuitorul suedezului Tomas Ryde mi s-a părut un om care știe ce are de făcut. Echilibrat și oportun în intervenții, obligat să vorbească în engleză la time-out-uri din cauza componenței de Turn Babel a lotului, Vasile poate fi alternativa la soluția tip alibi a antrenorului străin.

Ryde, un Daum cu mingea mică
Acum, după plecarea apaticului Ryde, neregretată și parcă neresimțită de jucătoare, ba parcă dimpotrivă, un CSM antrenat de un român și cu un lot cu mai multe românce decât în sezoanele în care se întorceau banii cu lopata poate fi demonstrația că se poate și altfel. Nu prin fluturarea stindardului naționalismului, nici declarând război mercenariatului, ci apelând natural la resursele proprii. Asta ar ajuta implicit și naționala, care, apropo, este în continuare sub comanda lui Ryde. Care Ryde îmi amintește, și nu pentru că este străin, de Christoph Daum. Uite-așa! Prilej pentru neîmpăcații fani ai neamțului să ne transmită alte și alte complimente.