Despre lumea reală

George Copos trebuia cenzurat? Mergea mai bine o emisiune despre fotbalul juvenil?

Călătorie la ceas de noapte cu taxiul prin Bucureşti. Omul de la volan zice cumva neutru: „Probabil că v-aţi apucat de meseria asta din pasiune”. Confirm. Nu mai […]

George Copos trebuia cenzurat? Mergea mai bine o emisiune despre fotbalul juvenil?

Călătorie la ceas de noapte cu taxiul prin Bucureşti. Omul de la volan zice cumva neutru: „Probabil că v-aţi apucat de meseria asta din pasiune”. Confirm. Nu mai adaug că o continui din acelaşi motiv. Tocmai se încheiase încă o emisiune cu Gigi Becali. Pentru a face pe plac unei anumite categorii de cititori, aici ar fi trebuit să spun că rîsul clinic al patronului stelist m-a urmărit toată seara. Nu pretind asta, deşi, ca orice persoană obişnuită, particip cu o strîngere de inimă la astfel de reprezentaţii.

Totul e, de fapt, foarte simplu. Intri în studio, te cablezi, te aduni, asculţi, spui ce gîndeşti, rosteşti întrebările pe care crezi că le-ar pune şi telespectatorii. Dialogul merge aşa şi aşa. Comunicarea cu omul de fotbal e complicată. Preşedinţii şi patronii te tratează cu condescendenţa cuvenită amploiaţilor, fotbaliştii te întreabă dacă ai văzut meciul la televizor sau pe stadion, dacă ai jucat fotbal pe undeva, nu de alta, dar altfel nu poţi să te exprimi în cunoştinţă de cauză. Marica e supărat că l-ai desfiinţat după meciul cu Israelul, Giovani ţine să-ţi demonstreze că Răzvan e un antrenor mediocru, Iancu vrea să te convingă că pe Sabău îl apucă pensia la Poli, Gigi dezbate identitatea sexuală a lui Mihai Stoica, bătrîneţea lui Petre Marin, eternitatea lui Stoichiţă. Apoi, Marica se calmează şi începe să explice de ce nu poate da randament, deci se vorbeşte despre fotbal, nea Imi observă şubrezenia apărării steliste de undeva de dincolo de munţi, iar fotbal, Jackie Ionescu vorbeşte cu farmec şi despre o pasă de trei metri, iar şi iar fotbal. Mircea Sandu te ceartă pentru derapajele din fotbal, Mitică Dragomir îşi povesteşte insomniile provocate de o afecţiune care uneşte într-un mod straniu Bălceştiul natal şi familia Hohenzollern. Altceva.

Aşa arată lumea reală. Lumea televiziunilor sportive din România. Lumea tuturor televiziunilor. Fotbalul jucat se sufocă de multe ori în isteria fotbalului vorbit. La fel se petrece şi la emisiunile politice, numai că în cazul lor nimeni nu întreabă ipocrit de ce sînt mediatizaţi Vanghelie, Mazăre, Mitrea. Hrebenciuc şi nu Rebengiuc. În lumea reală George Copos vine în goana mare în studioul GSP TV, în premieră mondială, doamnelor şi domnilor, el însuşi în carne şi oase!, să-şi apere nevoile, sărăcia şi transferul lui Varga şi Bălan ascuns prin cotloanele regulamentului. Tot în lumea reală, Mitică Dragomir se antepronunţă, fiindcă prin finul Chivorchian e mai apropiat de Marian Iancu decît de plăcintele evazioniste ale lui nea George. Grădinescu şi-a pus ochelarii, încercînd să desluşească adevărul din actele patronului din Grant. O întreprindere riscantă.

Lumea reală. Un univers contradictoriu. Freelancerii, nişte semeni cu nas fin, stomac sensibil şi cîteva lecturi la curs intensiv, au ales să ocolească zonele mai poluate. Ei, împreună cu adepţii integrării în turnul de fildeş. E dreptul lor să urmărească TVR Cultural şi să bea apă plată. Noi, ceilalţi, ne facem meseria, mai bine sau mai rău. Ştim cînd ne murdărim, nu ne place, de aceea folosim duşul cu apă fierbinte. Şi ne gîndim că fotbalul cu agenţi poluanţi e mai rău decît fotbalul abandonat.