Hagi plătește! Ce?

O sancțiune previzibilă, cu acoperire regulamentară, dar care nu rezolvă în niciun fel problema

Epilog în cazul recidivistului Hagi. Persoana care a ultragiat brigada de arbitri condusă de Adrian Comănescu a primit două etape suspendare și o amendă de 320 de lei. Așa ar suna un comunicat al Parchetului, citit de o domnișoară graseiată și cu ochelari cu rame brownline, retro, tip tocilar. Noi suntem însă la fotbal, unde se permit mai multe. Asta nu este neapărat bine, dacă vorbim despre ieșiri violente ale personajelor. Violență fizică sau verbală, aproape totuna.

Problema este că Hagi nu este un om violent, ci doar incomod. Recidivist, da, în sensul în care termenul definește pe cineva obsedat a-și afirma crezul profesional. Scopul în viață. Tiradele lui Gică sunt de cele mai multe ori savuroase și intervin ori după meciuri nereușite ale Viitorului, ori după întâlniri în care aceeași echipă a fost victima unui arbitraj ostil. Asta mai ales în viziunea antrenorului-patron-manager-director tehnic-impresar. De exemplu, la partida contra lui Poli Iași, echipa lui Hagi nu a fost în mod evident dezavantajată de deciziile lui Comănescu. Dar sunt momente în joc în care la anumite faze oamenii de pe bancă își ies din fire și protestează. În toată lumea și la toate nivelurile. De la cei mai bogați până la cei mai săraci.

În afară de misiunea concretă de a aplica regulamentul, arbitrii sunt datori și să tempereze/aplaneze ieșirile nervoase ale antrenorilor. Să le absoarbă cu calm și cu o autoritate care nu trebuie confundată cu aroganța. Repetent la toate aceste capitole extra regulament, dar și corigent repetat la aplicarea regulamentului propriu-zis, Comănescu și rezerva Florin Andrei au reușit să îl scoată din pepeni pe Hagi. Ceea ce, fie vorba între noi, nici nu este foarte greu. Lipsiți de un elementar simț al umorului, nu doar de autoritatea aceea care nu se impune cu biciul și cu fluierul, Comănescu și Andrei nici nu au băgat de seamă că șpițul lui Hagi în bannerul de la marginea terenului era chiar într-o reclamă la Hotel Iaki! Propriul lui hotel! Așa ceva…

În afară de asta, cei doi oficiali nici nu s-au pus de acord de ce anume se făcea vinovat presupusul delincvent. Cred că vom fi de acord că între înjurăturile scabroase ale lui Dan Petrescu și explicațiile cerute de Hagi pe un ton inflamat, dar nejignitor, este o diferență uriașă. Acoperită regulamentar și foarte comodă, măsura trimiterii în tribună a antrenorului ascunde o carență gravă de autoritate a arbitrilor noștri. Fuduli și practicând o intransigență caraghioasă, ei doar maimuțăresc ideea de autoritate. De respect pentru regulament, pentru corectitudinea întrecerii. Apropo, vă dați seama ce s-ar întâmpla dacă prin absurd alde Diego Simeone sau Jurgen Klopp ar lucra la echipe din România?

Revenind la Hagi și la monologul lui de la conferința de presă succesivă victoriei cu Poli Iași, ar fi nevoie de un ziar întreg și de un pluton de jurnaliști pentru o analiză competentă pe text. Foarte multe adevăruri, bruiate de tonul victimizant și mai ales de acel „mucles” care nu îl caracterizează pe Gică. Și dacă tot pretindem că, spre deosebire de unii „fluierași”, noi posedăm simțul umorului, să remarcăm reacția lui Hagi către oamenii din loja lui la meciul cu pricina. Printre care Gică Popescu. Acel „Treziți-vă!” face toți banii și seamănă leit cu îndemnurile Simonei Halep („Bateți din palmele alea odată!”) către apropiații pe care campioana de la Wimbledon îi acuza de pasivitate. Deh, sângele apă nu se face!