Bibliografie. Cartea atacului

Rednic spune inspirat că Dinamo nu ştie să se apere. Pentru că vine şi completează: iar dacă o face, o face atacînd mereu. Din păcate, nici Brazilia nu mai joacă aşa. Pe vremea lui Pele, Tostao şi Jairzinho se putea, […]

Rednic spune inspirat că Dinamo nu ştie să se apere. Pentru că vine şi completează: iar dacă o face, o face atacînd mereu. Din păcate, nici Brazilia nu mai joacă aşa. Pe vremea lui Pele, Tostao şi Jairzinho se putea, acum e nevoie de oameni ca Edmilson, Cafu şi Gilberto Silva. Şi de ei. De fapt, Rednic ştie mai bine decît noi adevărul. Dinamo încearcă prin stil ofensiv să ascundă problemele defensive. Prin joc combinativ cu faţa la poarta adversă impui respect  şi nu te expui inutil. Ca o femeie îmbrăcată cu gust, care arată formidabil fără să aibă un fizic perfect.

La Bruges a fost o situaţie de criză. Un moment extrem tratat cum se cuvine de antrenor şi de oamenii din teren. Clişeul vehiculat de toţi antrenorii din lumea asta – am remarcat echipa – are acoperire perfectă acum. Nu poţi spune cine s-a remarcat, în schimb te-a impresionat forţa grupului. Galamaz, Goian sau Gaev au greşit, dar greşelile lor s-au topit în efortul celorlalţi. Ropotan n-a strălucit, nici Dennis, nici Cristea, numai că imaginea de ansamblu, roşu aprins, a estompat nuanţele de gri: mingi pierdute uşor, pase aiuristice.

Cu Leverkusen e nevoie de ceva mai mult decît forţa grupului. De exemplu, n-ar fi rău ca Dănciulescu să restabilească relaţia afectivă cu poarta. Sau ca Gaev să încerce să mai şi prindă mingea aia nenorocită. Fiindcă Mircea Rednic o fi el dom’ profesor, dar tactică perfectă fără fotbalişti cumsecade n-a văzut nimeni.