Drapel și portdrapel 

Simona Halep a declarat la revenirea în țară că își dorește să poarte steagul tricolor la Jocurile Olimpice de la Tokyo. Așa, și din asta faceți subiect de scandal?

Întrebarea a luat și nu prea asistența prin surprindere. Fiindcă nu părea foarte spontană. „Ai accepta să fii portdrapelul României la Jocurile Olimpice de la Tokyo?” a fost întrebată Simona Halep la conferința de presă de la Aeroportul Henri Coandă. Poate că mai firesc suna „Crezi că ți se va propune să fii portdrapelul României la Jocurile Olimpice de la anul?” Nu vi se pare?

Covaliu s-a tăiat la retur!
Simona a dus discuția mai departe, pe un ton glumeț care nu accepta însă refuz. Chestiunea a fost mutată cu un retur imparabil către Mihai Covaliu, președintele COSR. Alături de Ilie Năstase, Ion Țiriac și un politruc scăpat nu se știe cum de remaniere, șeful olimpismului românesc a fost una dintre persoanele care au întâmpinat-o pe Simona la revenirea în țară. La fel ca Serena, Covaliu nu prea a avut timp de reacție la retur. A urmărit cum mingea mușcă tușa laterală și a zâmbit încuviințând.
Minge de meci convertită din prima încercare! Simona Halep va fi portdrapelul nostru la Tokyo. Deși, teoretic cel puțin, Covaliu nu hotărăște de capul lui cine poartă drapelul tricolor. Cu toate că el, să zicem, se gândea, de ce nu?, la Ana Maria Popescu. Comitetul Executiv al COSR este organismul decizional. Să vedem cum va acționa, e un subiect de urmărit.

Dacă merită? Evident!
Și care e problema dacă Simonei i se va încredința această onoare?, se vor întreba mulți. Niciuna. Nu merită? Ba da, cu vârf și îndesat. Fără urmă de îndoială, Simona este acum cel mai important sportiv al României. Al doilea titlu de Grand Slam o consacră drept personalitate de vârf într-un sport de audiență planetară. Nu într-unul de nișă. Prin comparație, câtă lume credeți că își aduce aminte că Mihai Covaliu este campion olimpic la scrimă? La noi și aiurea. Incontestabil, Simona este deja unul dintre cei mai mari sportivi români ai tuturor timpurilor. Într-un sondaj recent al Gazetei Sporturilor, Halep se plasează a doua în preferințele compatrioților. Înaintea lui Ilie Năstase și Hagi, întrecută doar de Nadia. Interesant totuși ce fascinație continuă să exercite Nadia la noi și în lumea largă. Vă dați seama că de la momentul Montreal 1976 au trecut 43 de ani?

Totuși, a existat momentul Rio 2016
Refuz să cred într-o scenetă pusă la cale de Simona și jurnalistul care i-a adresat întrebarea. Este o teorie care circulă și pe care o resping nu doar din gratitudine pentru performanța ei recentă, ci și fiindcă sunt convins că Simona este un om sincer, care nu are nevoie de regii oculte pentru a-și împlini un vis. Încă unul. Medalia olimpică de aur la Tokyo 2020. Aceleași persoane cu memorie și care au mirosit un scenariu în momentul de la aeroport ne reamintesc că Halep a declarat forfait la Jocurile de la Rio, în 2016. Fără să fi fost accidentată. Ce să le facem ăstora, îi excomunicăm? Le retragem cetățenia și pașaportul românești? Aș zice că nici una, nici alta. Cât timp nu îndeamnă la violență, vocile critice sunt o terapie de sănătate mentală. Cam dureroasă, dar necesară.

Break Simona
În aceeași ordine de idei, simplu, coerent, de bun-simț și destins, cu umor, mesajul Simonei la conferința de presă. Se simte deja exercițiul contactului frecvent cu presa de la marile turnee. În intervenția campioanei de la Wimbledon limba română a fost și ea respectată, lucru demn de aplauze în condițiile în care majoritatea covârșitoare a celor pe care îi vedem perindându-se pe ecrane – politicieni, specialiști, analiști, fotbaliști, exorciști – au darul să o faulteze. Și da, cu o atitudine de învingător la care nu ajunge oricine, Simona a știut să profite de moment, inclusiv la întrebarea despre drapel. A fost ca o minge de break fructificată fără ezitare.