Cori
Un copil pe cale să devină adolescent învinge o femeie de aproape 40 de ani. O bătrână după canoanele sportului

Să te bucuri că se naște o stea sau să te întristezi când vezi cum apune alta? Să celebrezi tinerețea ori să deplângi inerția unei foste mari campioane care nu a știut când să se retragă? Povestea victoriei lui Cori Gauff în fața lui Venus Williams, 6-4, 6-4, poate fi spusă în mai multe feluri, dar trebuie spusă. Nu vezi mereu așa ceva, nu trăiești cotidian asemenea întâmplări. Poate că la acest meci din primul tur de la Wimbledon 2019 am asistat la un moment istoric. Precauție totuși, apelăm prea ușor la cuvântul acesta, istorie!
Pur și simplu un copil
Cine a văzut partida, cine a urmărit-o cap-coadă, cine nu a beneficiat doar de un rezumat împănat cu un comentariu-mirare-uluială-stupoare a câștigat ceva important. Sportul se regenerează cu figuri noi, are nevoie și de oameni tineri, nu doar de campioni neperisabili.
Lumea în general este dusă înainte de acești tineri, noi, ceilalți, putem doar să îi însoțim și să îi deranjăm cât mai puțin. Iar Cori Gauff nu este o tânără, este de fapt un copil. De-abia a împlinit 15 ani și joacă tenis de parcă ar avea cu 10 mai mult. O maturitate aproape înspăimântătoare.
Sigur, Cori nu vine de nicăieri, a aprofundat tenisul la academia lui Patrick Mouratoglou, a beneficiat de suportul părinților, ei înșiși sportivi în tinerețe. Dar foarte mulți copii au fost ajutați de părinți. Unii au fost chiar împinși să facă sport de performanță, destui au trecut pe la mari academii, de la Sanchez până la Bollettieri sau mai nou la Mouratoglou. Dar nu s-au consacrat drept cea mai tânără jucătoare din istorie pe tabloul de concurs de la Wimbledon. Îndrăznesc să cred că ea, Cori, este dăruită, nu doar antrenată.
Oglinda timpului
Asemănarea cu Venus este izbitoare, alăturarea lor pare jocul minții unui scenarist diabolic, o născocire pe computer. Ca o oglindă care măsoară trecerea timpului.
Cori și Venus seamănă fizic, seamănă ca stil de joc. Cu deosebirea că foarte, foarte tânăra Cori îmblânzește altfel loviturile, este elastică, este sigură pe ea, rece, calculată, poate-i doar o impresie, dar ce impresie, reușește să servească la peste 190 de kilometri pe oră, chiar peste ce produce curent Serena, sora lui Venus, dar Cori nu este un pachet de mușchi, este suplă, concentrată, serioasă, da, are dificultăți atunci când își aruncă mingea la serviciu, da, uneori stă departe de minge, alteori prea aproape, nu-i ies mereu pașii, dar se corijează, își vede de treabă cu perseverența unui arhivar maniac, joacă un tenis variat, tare, cu slais, unghiuri, are forță nativă, intuiție de campion. Punct.
Mama Venus
Punct. Nu știm ce va ieși de aici. Pe drumul de la copilărie la adolescență și apoi la maturitate este trafic greu. Poate s-a născut o mare campioană, n-avem de unde ști. Acest meci va rămâne însă bornă în istoria seculară a Wimbledonului. Luni, 1 iulie 2019, un val de aer proaspăt a trecut peste iarba deja cam ofilită de la All England Lawn Tennis and Croquet Club. Imaginea de la final, cu Cori care, jenată, părea să-i ceară scuze lui Venus că a bătut-o, a fost de un firesc absolut. Hai să scriu cuvântul acela, antologic(ă). Venus a fost demnă și s-a retras repede. Avea 24 de ani și câștigase 4 titluri de Grand Slam când se năștea Cori. Putea să-i fie mamă. I-a fost doar idol.
Să râdem cu nextgenii!
Unii dintre noi au simțit din nou mirosul de iarbă crudă și parfumul petuniilor, au retrăit atmosfera populară de pe Henman Hill și s-au bucurat de această tornadă a tinereții. Chiar dacă dincolo, în turneul masculin, „nextgenii” Stefanos Tsitsipas (care anunțase, imprudent, că atacă titlul la Wimbledon!), Alexander Zverev și Dominic Thiem s-au făcut de râs cu adversari modești, gen italianul Thomas Fabbiano sau cehul Jiri Vesely și americanul Sam Querrey.
Hai să n-o luăm de la capăt cu tânguirile! Asta e, Federer, Nadal și Djokovici vor fi învinși doar în jocurile pe calculator. Și nici acolo.
Despre Simona, învingătoare cu emoții contra Aliaksandrei Sasnovici, dar învingătoare, nu acum. E prea devreme. Prea devreme a fost mai ales pentru Naomi Osaka, eliminată și ea în primul tur. Despărțirea de Sașa Bajin este încă o poveste despre cine se scumpește la tărâțe și se ieftinește la mălai. Deh, proverb românesc, nu japonez!