Despre Dinamo, la o bericică

Poate vă întrebați ce se mai întâmplă la echipa care a încheiat cel mai prost sezon din istorie. Ce să se întâmple, se pregătește asiduu pentru unul și mai prost

O perioadă, Dinamo, subiectul Dinamo, va mai interesa publicul. Există încă destui suporteri, unii fanatici, majoritatea în stare de hibernare. Nici dușmanii nu sunt de neglijat. Amintirea forței antipatice a acestui club atrage și îi fascinează chiar pe rivalii de odinioară.

Blestem? Nici măcar
Dar Dinamo se stinge treptat și ireversibil. Blestem în contul răului originar!, vor exclama răzbunați amatorii de ocultism. Cei mai cu picioarele pe gazon vor observa că este o luptă cât se poate de meschină pentru exploatarea numelui, cât încă mai valorează ceva. O bătălie pentru convertirea în bani a unei hălci de istorie fotbalistică. Un război nu o dată fratricid, care capătă inclusiv accente comice. Dinamo se stinge pe zi ce trece. Asistăm la un priveghi la care se spun bancuri proaste. Și ieftine.

Versiunea lui Rednic
În timp ce mai bea „o bericică” la (re)lansarea unei fabrici de profil din zona Podului Basarab, Mircea Rednic explică situația de la Dinamo. Emoționat, alături de inventatorul lui, de Pygmalion-ul lui ca să ne exprimăm literar, împăcat așadar cu Mircea Lucescu și cu Răzvan Lucescu, Pygmalion junior, Rednic, favoritul suporterilor dinamoviști, oferă propria versiune asupra evenimentelor. Bun narator, om care știe să dozeze dramatismul poveștii, Rednic consideră că a fost „luat la mișto” de Ionuț Negoiță și de Bogdan Bălănescu atunci când i s-a propus preluarea clubului după ce tocmai fusese înlăturat de la echipă. Și că i se pare inacceptabilă soluția unor tratative la care să participe suporterii.

Niciodată
Are logică versiunea poveștii oferită de Rednic? Sută la sută. „Iudă” și „bâlci”, referitoare la cei care se presupune că l-au lucrat, colorează argumentația fostului antrenor, care ne-a anunțat că o vreme nu îl deranjează deloc postura de șomer, dat fiind că ofertele din Belgia curg ca de obicei. Acel „Cu Negoiță și cu Bălănescu n-o să mă împac niciodată!” trebuie interpretat tot literar. Tot ca o figură de stil. Știm că în fotbalul nostru „niciodată” nu definește eternitatea, ci oportunitatea.

Versiunea lui Negoiță
De partea cealaltă a Gropii, Ionuț Negoiță iese în sfârșit din hibernare și contraatacă. Susținând, constant, că oferta către Rednic a fost cât se poate de serioasă.

„Cred în continuare că Mircea Rednic e cel mai potrivit cumpărător pentru Dinamo. Atât din perspectiva trecutului său de dinamovist, cât și din perspectiva experienței profesionale pe care o are”.
În paralel, finanțatorul dinamovist îi reamintește fostului antrenor că a terminat campionatul pe locul 9 cu buget de locul 4 (cum a cuantificat asta totuși domnul Negoiță este greu de spus), că el, Rednic, face bâlci, că manipulează și intoxică piața media cu știri false. „Șmecherie”, „abureală”, „vrăjeală” sunt epitetele care însoțesc luarea de poziție a celui care, în general, se arată destul de reținut în declarații. E clar că Rednic l-a enervat rău.

Altă luptă pentru evitarea retrogradării?
Așadar, ce perspective are Dinamo înaintea sezonului 2019-2020? Asta în condițiile în care șefii grupării anunțaseră anul trecut, deși lucrurile arătau ceva mai bine, că obiectivul era salvarea de la retrogradare! Păi, cum era obiectiv salvarea de la retrogradare dacă echipa avea buget de locul 4? Poate ne explică Ionuț Negoiță acest paradox. Încă o dată, cum arată Dinamo înaintea unui nou campionat și după cel mai slab sezon din istorie? Cum să arate, cu transferuri de la solduri, cu un antrenor detestat de suporteri, l-am numit pe Eugen Neagoe, cu un președinte nou, care declară și declamă permanent și cam strident că este cel mai mare dinamovist din istorie, l-am numit pe Florin Prunea, și cu o serie de personaje tip hienă, care dau târcoale cadavrului care încă nu a intrat în descompunere.

Ia Microsoftu’, neamule!
Penalul Claudiu Florică, individ care e acuzat de DNA că a deposedat statul român de niște zeci (sau sute?) de milioane de euro în afacerea Microsoft, și Horia Sabo, omul de afaceri fără afaceri și fără bani, sunt doar doi indivizi care foiesc pe lângă ce a mai rămas din Dinamo. Cum spuneam, pare un bolnav condamnat, la căpătâiul căruia au apărut rudele false să pretindă o parte din moștenire. Și fac promisiuni care sună a glume deocheate.