Biologie, sexologie, sport
TAS a decis că atleta Caster Semenya este “biologic bărbat” și trebuie să urmeze un tratament medicamentos pentru a mai putea concura
Foarte clar. Ba nu este clar deloc pentru acea parte a publicului care consideră că Semenya este o victimă a discriminării. Înainte să ne lămurim despre ce fel de discriminare ar putea fi vorba, să prezentăm personajul Caster Semenya. Atleta Caster Semenya. Sau atletul? Hmmm!
Spulberând recorduri
Caster Semenya s-a născut în Africa de Sud în urmă cu 28 de ani și s-a consacrat ca una dintre cele mai bune alergătoare din lume în probele de semifond. Dovada sunt performanțele excepționale, două medalii de aur pe distanța de 800 de metri la Jocurile Olimpice de la Londra 2012 și Rio de Janeiro 2016, plus 3 titluri mondiale pe aceeași distanță. Întrebările și suspiciunile au început încă din 2009, atunci cînd Semenya triumfa la Mondialele de atletism de la Berlin, spulberîndu-și cei mai buni timpi. Cu 25 de secunde pe distanța de 1.500 de metri și cu 8 secunde la 800 de metri. Asta a atras atenția IAAF și WADA, agenția mondială antidoping. Prin urmare au fost comandate teste de stabilire a sexualității pulverizatoarei de recorduri.
Tăcere cu perdea
Rezultatele testelor cerute atunci de IAAF (Federația Internațională de Atletism) nu au fost făcute publice niciodată, dar informațiile scurse către media, probabil intenționat, au vorbit despre „trăsături intersex”. Foarte pe scurt, deși definiția este stufoasă, persoanele intersex sunt cele ale căror caracteristici sexuale nu sunt bine definite ca fiind masculine sau feminine, ca urmare a unor anomalii cromozomiale, hormonale sau chiar din cauza (datorită?) modificărilor ciclice a organelor genitale.
Transgender, cisgender
Cu toate acestea, Caster Semenya a continuat să concureze ca femeie în concursurile feminine. Până în 2018, atunci când IAAF a introdus o nouă reglementare privind nivelul de testosteron în organism. Moment în care, Caster Semenya a devenit și din punct de vedere medical bărbat. Nu doar în ochii uimiți sau siderați ai publicului ori în cei înlăcrimați ai colegelor de întrecere. Nu doar în familie, unde ea este soțul, iar Violet Raseboya, soția. Simpatică treabă, fiindcă unii vor observa că în lumea modernă deja este banal ca două femei să fie căsătorite! Doar că în cazul de față ne aflăm pe un teritoriu ceva mai alunecos, vorbim despre uniunea dintre o femeie-femeie, un așa numit cisgender în limbaj de specialitate, și de o femeie-bărbat, un transgender.
Cobaiul care rămâne cu medaliile
Ajungem astfel în actualitate, la decizia TAS, care deși a comunicat că Semenya este biologic bărbat, ea ar putea concura tratându-și nivelul de testosteron. Luând medicamente. Lucru pe care atleta/atletul îl refuză. Considerându-l un supliciu fizic și o umilință morală. „M-au folosit ca pe un cobai”, mai adaugă împricinata/împricinatul.
Interesantă poveste. Și complicată. Așadar, cu blândețe, Tribunalul de Arbitraj Sportiv de la Lausanne nu îi retrage Semenyei cele două titluri olimpice și trei mondiale, doar îi cere să se trateze pentru ca măcar din punct de vedere medical să aibă parametrii biologici de femeie.
Chiar dacă ea se simte bărbat. Și se consideră discriminată că altfel nu poate concura în concursurile feminine. Ce gândesc partenerele ei de întrecere, nu de sex, nu vom afla. Subiectul este prea sensibil și rănește acea parte a societății care militează activ pentru triumful „diversității”. Cultural vorbind este minunat să te adapi din toate izvoarele, din perspectivă sexual/biologică, mai puțin. Amenințarea corectitudinii politice bate însă la fund dreptul la opinie și libertatea cuvântului, deci nu trebuie să așteptăm schimbări în viitorul perceptibil.
Cisgenderele, cisgenderii în general (dacă nu știați, așa ne numim noi, cei care printr-un accident al naturii suntem bărbați și femei și ne simțim chiar bărbați și femei) trebuie să stea în banca lor, pentru că transgenderii au probleme și drame infinit mai mari.
Și niște concursuri, și niște procese de câștigat.