Sepp, euroii şi miuţa

Se taie porci, guiţă salariile, bugetele sînt ajustate ca nişte cotlete dezosate. Mondialul sud-african se vede dincolo de fastul galei de la Zurich, unde nemuritorul Sepp Blatter se învîrte ca un titirez printre invitaţi puşi la trei ace, spanioli, brazilieni, […]

Se taie porci, guiţă salariile, bugetele sînt ajustate ca nişte cotlete dezosate. Mondialul sud-african se vede dincolo de fastul galei de la Zurich, unde nemuritorul Sepp Blatter se învîrte ca un titirez printre invitaţi puşi la trei ace, spanioli, brazilieni, englezi şi de alte naţionalităţi. Se împart premii, fiecare vorbeşte în limba maternă, discursul lui Messi e chiar mai liniar decît al lui Cristiano Ronaldo, companero de vreo trei ori în două propoziţii, ceea ce nu-i puţin lucru. FIFA nu se aliniază crizei mondiale, că de-aia e organism suprastatal, iar premiile consistente anunţate pentru la vară cînd o să fie cald şi ploaie şi zumzet pe stadioanele sud-africane înflăcărează imaginaţia celor care au intrat în concediu fără plată, nimic altceva decît preambulul pentru implacabila concediere.

Vom vedea atunci, la vară adică, dacă banii puşi la bătaie de multinaţionala lui Blatter au legătură directă cu valoarea de piaţă a echipelor care merg acolo. Fiindcă naţionala Spaniei costă 565 milioane de euro, în timp ce a Noii Zeelande doar 15. Tot 15 valorează harnicii coreeni din nord, în vreme ce brazilienii lui Dunga îi privesc de la înălţimea celor 515 milioane, cît zic evaluatorii despre Kaka şi compania. Englezii pot fi cumpăraţi de un investitor ipotetic cu doar 440 de milioane, iar italienii, campionii mondiali la zi, sînt la ofertă: 400 de milioane. Ce să mai zicem de olandezi, numai 280 de milioane! Curat gheşeft!

La Johannesburg şi la Pretoria se vor înfrunta fotbalişti bine plătiţi şi fotbalişti plătiţi regeşte. Trist pentru fotbal ar fi să triumfe bugetele şi cotele de piaţă. Am unele îndoieli şi cîteva speranţe. Nu cred că Anglia lui Capello, om care primeşte aproape 9 milioane de euro salariu de la FA, ar zburda în faţa Serbiei o dată calificată din grupă, o naţională al cărei tehnician, prietenul Radomir Antici, cîştigă 305.000 de euro pe an. Cam de 30 de ori mai puţin decît Fabio Capello. În cazul în care ne înşelăm, noi, cei care mai credem în poveştile cu final neaşteptat ale fotbalului, înseamnă că zeul acesta venerat cîte 90 de minute de mai multe ori pe zi a devenit cinic şi bogat. Sau invers. Singurul antidot pe care-l cunosc este o miuţă cu prietenii în spatele blocului. Dacă prietenii nu au un buget exagerat şi nu joacă doar la balon.