Spaima croaților
Meciul din tribune nu este lipsit de importanță și este periculos tocmai pentru că ai noștri vor fi mai mulți. Mult mai mulți

Croații sunt îngrijorați. Nu fotbaliștii croați, suporterii croați trăiesc cu spaima că românii vor lua cu asalt tribunele stadionului din San Marino. Și anticipează că printre conaționalii lui Ionuț Radu și Ianis Hagi se vor afla multe persoane certate cu legea. „Vin 300 de infractori în galeria românilor, fanii noștri să aibă grijă”. Iar publicația croată Sportske Novosti („Știri Sportive”, seducător titlu de ziar!), amintind că în Italia trăiesc aproximativ 1,2 milioane de români, avertizează că cei doar 100 de susținători ai țării vicecampioane mondiale vor fi înghițiți în mulțime. Mai rău, că vor fi victimele violenței românilor.
Superioritate numerică
Au dreptate croații, pe care nu îi știm a fi cei mai blînzi de pe planetă, sau este doar un subiect artificial născut din lipsă de subiecte reale? Sunt sau pot fi sursă de violență suporterii români? Pentru că de superioritatea noastră numerică în tribunele arenei de 6.600 de locuri nu ne îndoim. Nu vom ști până la ora partidei cum vor decurge evenimentele. Dar ne putem baza pe antecedente. Antecedente din țară și din străinătate. Și oricum problema ar trebui să fie mai curând de competența sociologilor, în măsura în care sociologilor nu li se pare că își pierd vremea studiind comportamentul maselor pe stadioanele de fotbal.
„Păzea!”
Nucleele dure ale galeriilor echipelor de tradiție din țară au demonstrat de ce sunt în stare. Pentru orice om cu scaun la cap, cuvântul de ordine este „Păzea!” Ultimele desfășurări de forțe ale unor facțiuni ale suporterilor dinamoviști și ai lui U Cluj sunt foarte departe de faimosul slogan hipiot, flower power, acel „Make peace, not war”. Ăia fumau iarbă, cântau, dar nu dădeau în cap nimănui și nu incendiau parcări. Potrivit standardelor de acum, erau niște fătălăi. Să revenim totuși în zilele noastre. Poate că o dată ieșiți în afara granițelor oamenii își lasă acasă pornirile atavice. Poate că acolo, spre deosebire de aici, se comportă cu totul civilizat. European.
Fotbalul ca defulare
Lucrurile nu stau însă deloc așa pentru că fanii naționalei, la fel ai cluburilor, nu sunt o masă omogenă. Sunt persoane cu ocupații diferite și grad de civilizație neuniform. Majoritatea covârșitoare sunt oameni care și-au abandonat speranțele în țara-mamă și muncesc din greu printre străini. Pentru acești oameni fotbalul devine vehicul de defulare. Așa se explică probabil de ce galeriile noastre din lumea largă amestecă lucrurile bune, entuziasmul, cântecele și încurajările, cu mizeriile verbale, strigate ori scrise pe bannere. Scenografiile, spectacolele pirotehnice sunt însoțite de răfuieli cu ungurii și cu vizigoții. Și cu ostrogoții.
Iată așadar că în afara grijii firești pentru naționala U21 mai avem una legată de suporterii care cer tinerilor jucători antrenați de Mirel Rădoi să scrie istorie. Ar fi frumos ca pe lângă o victorie contra croaților pregătiți de Nenad Gracan să scriem și o pagină de bună cuviință. Poți intra în istorie și așa, nu râdeți. Și mai cu seamă nu fluierați!