Cristian Geambaşu

Jurnalist box-to-box, de 25 de ani mereu în echipa ideală a presei de sport. Respectat, temut și foarte apreciat. Întotdeauna la obiect, tăios, fără ocolișuri

Biografie completă Toate articolele
Cele mai noi articole de Cristian Geambaşu
România nu este o echipă!

Radicevici, Grbici, Mehmedovici. Pe bancă, Kim Rasmussen. Cunoștințe mai vechi, adversare mai noi. În zi bună, Muntenegru poate bate pe oricine. Dovadă victoria cu Norvegia la distanță de 5 goluri. România are nevoie tot de o victorie la măcar 5 […]

...

Taci!

Asistăm de niște ani la o degradare alarmantă a relației jucător-antrenor în tenis. Poate ar fi și mai potrivit să spunem jucătoare-antrenor, fiindcă majoritatea copleșitoare a situațiilor provin din tenisul feminin. Antologica secvență în care Sorana Cîrstea îi cere arbitrei […]

...

Cine este cel mai mare adversar al naționalei României?

Calculele hârtiei indicau naționala masculină de handbal a României favorită în dubla întâlnire cu omoloaga din Kosovo. Incredibil, mai există așa ceva! Naționala Kosovo este una dintre puținele reprezentative în fața căreia România mai poate fi considerată favorită. Ca să […]

...

Dinamo pe modelul Barcelona

Totuși, modelul propus de asociația DDB este inspirat din organizarea unor cluburi ca Barcelona.

Lucrul esențial în acest tip de conducere este absența unui patron, a unui privat care face doar ce îl taie capul. În cazul unor entități ca […]

...

Acești doctori care îl enervează pe Marica

Hai că nici LeBron James nu ar fi zis-o mai bine decât Ciprian Marica! „Ne-am săturat de ăștia scoși în față să bage groaza în populație” este o frază-manifest a zilelor pe care le trăim și numai un om cu […]

...

Mihăiţă şi nea Sandu

Povestea lui Michael Owen e spusă acum de un mare antrenor, Alex Ferguson

A fost copilul minune al Angliei. Dintr-un familiarism amendabil, îi vom spune Mihăiţă. Îl ştiţi, îi colinda pe fundaşii din Premier League cu mutriţa lui de puşti […]

miercuri, 9 decembrie 2009, 8:11

Povestea lui Michael Owen e spusă acum de un mare antrenor, Alex Ferguson

A fost copilul minune al Angliei. Dintr-un familiarism amendabil, îi vom spune Mihăiţă. Îl ştiţi, îi colinda pe fundaşii din Premier League cu mutriţa lui de puşti teribil. Băgase spaima în tipi duri ca Tony Adams, care putea să înghită o sticlă de scotch, dar nu putea înghiţi ca ăla micu să-i bage mingea printre picioare. Apoi a crescut, nu foarte mult, şi a plecat spre bani mai mulţi. Avea şi acasă, în Liverpool, avea şi case cumpărate în bătătură, lîngă Anfield, dar a cedat mirajului Madridului. Acolo s-a nimerit în plină eră galactică care se îndrepta spre glaciaţiune. N-a rezistat presiunii, deşi în faţă nu mai erau apărările nemiloase din Anglia. Nu avea stofă de toreador, îi lipsea ecoul You’ll never walk alone. Hermano, pe Bernabeu mergi singur sau nu mergi deloc! Apoi au început accidentările, perioadele de penumbră, umbră şi noapte adîncă. Reîntors în Insulă, era privit deja ca un ex. Din lipsă de altceva, a semnat cu Newcastle. Dar Newcastle nu e locul cel mai potrivit unde să începi altă viaţă. În general, nu doar de fotbalist.

Transferul lui Michael Owen la Manchester United a fost privit cu neîncredere. Sau ca o fantezie a lui Sir Alex Ferguson. Căruia dintr-o simpatie nedezminţită îi vom zice nea Sandu de aici încolo, deşi omul a fost înnobilat de Elisabeta a II-a. Aşadar, nea Sandu l-a dorit la Man Utd pe Mihăiţă, iar asta trecea în ochii specialiştilor drept un capriciu de om bătrîn, care începe să dea semne de ramolisment. Pricepeţi? Un moş care s-a blocat la finala cu Barcelona şi care striveşte personalitatea jucătorilor, după cum ne dezvăluie cu obidă Nani. Ce-i, dom’le, Old Trafford, Teatrul Binefacerii?
Atît doar că moşul ăsta a schimbat vreo 4 generaţii de fotbalişti de cînd a venit pe Old Trafford, pe Roy Keane l-a făcut împotriva voinţei cel mai bun mijlocaş din lume la un moment dat, apoi l-a creat pe David Beckham, fotbalistul, nu foto-modelul, iar mai spre zilele noastre l-a şlefuit pe Cristiano Ronaldo, despre care legenda franco-româno-maghiară spune că ar fi invenţia lui Loţi Baci. Nea Sandu a mai avut nişte accidente de traseu numite Paul Scholes, Ryan Giggs, Wayne Rooney, O’Shea, crescuţi sau plămădiţi la şcoala lui Manchester, mai cu vorba bună strecurată între două lame de chewing gum, mai cu gheata aruncată în cap, cînd capul o lua razna după spice Victoria.
Mihăiţă a înscris trei goluri în poarta lui Wolfsburg, iar în ochii lui sclipea şi altceva decît bucuria că mingea a intrat în poartă. Owen se întîlnise cu Owen, cel plecat şi dispărut nu se ştie unde acum vreo 6-7 ani. Da, cei de la United erau deja calificaţi, da, nemţii de la Wolsburg nu sînt cei mai veritabili nemţi cu putinţă, deşi sînt campionii Germaniei. Poate nu e cel mai greu hattrick posibil. În contrapartidă, citiţi cu ce echipă a jucat nea Sandu şi veţi înţelege. Fletcher, Carrick, Gibson, Welbeck, Obertan. Şi Owen, puştiul care face 30 de ani peste cîteva zile. Creator de echipe şi de fotbalişti, nea Sandu se salvează pe el însuşi. Întinereşte cu fiecare nou jucător şi cu fiecare gură de single malt sorbită în ceasurile de răgaz. Cei 23 de ani de cînd e la Manchester se măsoară în oameni, abia apoi în nişte trofee. Şi adevărul adevărat e următorul. Un tînăr antrenor de 68 de ani vrea să schimbe din nou lumea fotbalului alături de un copil de 30 de ani. Nea Sandu şi Mihăiţă.

Comentarii (23)Adaugă comentariu

E.T. (15 comentarii)  •  9 decembrie 2009, 22:07

Buna seara,

„Sau ca o fantezie a lui Sir Alex Ferguson. Căruia dintr-o simpatie nedezminţită îi vom zice nea Sandu de aici încolo, deşi omul a fost înnobilat de Elisabeta a II-a.”

Sa fie oare adevarat ca „omul” era de mult „nobil”, ca o dovedise prin fapte, si ca (HM) Elisabeta a II-a doar a recunoscut evidenta, eventual adaugand greutatea propriei pozitii pentru convingerea celor pentru care faptele nu sunt suficiente ? Ori poate si din cauza unor prevederi legale …

Chestie de gust.

Best Player 07 (3 comentarii)  •  9 decembrie 2009, 22:42

Vreau sa incep prin a lauda acest articol si de a preciza faptul ca adevaratii suporteri ai fotbalului si cei care inteleg acest fenomen cu adevarat cred ca isi doresc cat mai multe articole de acest gen, cel putin eu imi doresc acest lucru.
Manchester United e cu siguranta un club cunoscut in intreaga lume si cred ca cei care iubesc fotbalul au auzit de-a lungul anilor de jucatori precum : Cantona , Giggs , Keane , Scholes , Beckham , fratii Neville si multi altii. Dar acesti jucatori au devenit cunoscuti la Manchester si au devenit cunoscuti datorita acestui antrenor unic in istoria fotbalului : Sir Alex Ferguson.
Acest antrenor se afla din 1986 la MU , iar perfomantele obtinute in 23 ani spun totul despre acesta. A revitalizat o multime de jucatori si a creat baloane de aur , a castigat campioanate , cupe , trofee pe plan european , dar aici trebuie sa apreciem si conducerea clubului care l-au sustinut si au avut incredere in el si in momentele mai putin reusite.
Multi poate spun ca Wenger are un ochi mai bun la gasirea de la tinere talente , dar daca ne uitam la perfomante notabile ele sunt aproape nule. Asta e diferenta , Ferguson a schimbat generatii de jucatori , dar perfomanta a existat mereu la acest club.
Acum sa spun cateva cuvinte si despre Owen. A fost titular foarte multi ani si la nationala Angliei , a fost un simbol pentru Newcastle atat cat a jucat acolo , iar acum Ferguson i-a oferit o sansa acestui mare jucator si cu siguranta Owen il va rasplati prin jocul prestat.
Talentul nu se poate pierde sau uita, dar iti trebuie intotdeauna un impuls sau o noua oportunitate , mai bine zis o noua provocare , iar Manchester United e poate cea mai mare provocare pentru un jucator.

mr_jack (1 comentarii)  •  9 decembrie 2009, 22:50

evidentele nu se demonstreaza, e o regula de bun simt. Iar Ferguson nu prea e de comentat. Doar de apreciat si invatat pentru cei care au capacitatea de a intelege.
bun articol. felicitari domnule

akkiller (18 comentarii)  •  9 decembrie 2009, 23:00

tare de tot jucatorii mari nu pot sa dispara pur shi simplu au insa unele probleme cu anumite echipe(antrenori) care nu li se potrivesc shi mai au ghinionul sa se accidenteze exact cind nu prea joaca iar owen nu e singurul poate cel mai cunoscut ar fi ronaldo si nu cristiano acel fodbalist a stat accidentat atit timp incit oricine ar fi lasat fodbalul shi sar fi apucat de orice altceva el a avut puterea sa revina tot timpul ar mai fi sheva anelka romario shi sper in viitor ronaldinhio milanul nu e pentru el

gabita (2 comentarii)  •  9 decembrie 2009, 23:49

V-ati apucat sa cititi „Prins”?
Nu va las, tocmai pt ca va apreciez f mult si cred ca v-ati inselat… omeneste… si ati exprimat o opinie, in necunostinta de cauza.
Astept din partea dvs o revenire pe subiectul PP.

ionut (3 comentarii)  •  9 decembrie 2009, 23:53

Super! Felicitari pentru articol! In perioada asta tulbure, in care nimeni si nimic din tara asta nu mai promoveaza valorile (vezi agitatia politica de prost gust) avem nevoie de astfel de exemple.

alb-rosu_in_VN (116 comentarii)  •  10 decembrie 2009, 1:52

Ferguson are un ochi teribil la jucatori. De-aia face echipe mari care castiga mereu. Eu cred ca el nici nu antreneaza, doar alege jucatorii care se integreaza ideilor sale, simple in esenta. Acum l-a descoperit pe acest Gibson. Mai sunt si altii adusi de te miri unde, plus cateva vedete bine plasate. De-aia in Anglia se numesc manageri si nu antrenori. Din momentul in care ai pus ochii pe un jucator care se integreaza in filizofia ta de fotbal, treaba e ca si facuta. Sunt convins ca pus sa antreneze un lot de jucatori adunat la gramada, chiar jucatori valorosi, Ferguson n-ar face mare lucru. Nu cred ca ar mai avea rabdare s-o ia de la zero si sa-i invete fotbal. Ferguson are ochi de geambas, stie sa deosebeasca un cal de curse de o gloaba. Daca nu te integrezi in sistemul sau, pleci, e simplu.

Ion Ionescu Muc (8 comentarii)  •  10 decembrie 2009, 10:02

Soarta unui fotbalist britanic poate depinde, la un moment dat, de Alex Ferguson! Soarta unui fotbalist roman poate depinde, la un moment dat, de Gigi Becali! Cam asa stau lucrurile.

bhuttu (7 comentarii)  •  10 decembrie 2009, 11:29

Bun articol, dar cam in nota presei romanesti, care te face erou dupa un meci bun, si proscris dupa unul prost. In insula, Owen e inca privit cu scepticism de presa, care are nevoie de mai mult inainte de a-l declara erou. Chiar daca „pustiul” are deja 8 goluri, printre care si cateva esentiale, dintre care straluceste cel cu City, in minutul 97.
Chiar si Ferguson a spus ca Owen e abia la inceputul unei pante ascendente.

PACORAMA (4 comentarii)  •  10 decembrie 2009, 12:08

impresionant articol…! dar cred ca in loc de „Owen se întîlnise cu Owen”, ar fi mers „Mihaita se intalnise cu Owen”.

super (4 comentarii)  •  10 decembrie 2009, 13:18

super articol!geambasu e cel mai tare!

nu il comparati cu wenger (4 comentarii)  •  10 decembrie 2009, 13:34

wenger nu a dat niciodata mai mult de 15 mil in timp ce fergie arunca cu banii…plus ca multi jucatori prefera pe manu lui arsenal, tocmai din acest..printre care si cristiano ronaldo..asta pentru ca in anii 90 manu a dominat premier leagu si a castigat ucl…porbabil ca daca wenger venea mai repede si creea o echipa performanta, acum arsenal ar fi dominat anglia

adrianssen (5 comentarii)  •  10 decembrie 2009, 14:18

Owen 🙂
you’ll never ever walk alone!

Ciolanus (10 comentarii)  •  10 decembrie 2009, 17:19

Frumos articol si adevarat. La noi bagi azi un leu si maine vrei sa iei milionul de euro si intre timp iti bati joc de subalterni, iar jucatorii trag o bauta *****

gogu (23 comentarii)  •  10 decembrie 2009, 17:44

nea sandu hmmmmmm nea sandu deci. de ce nu alexei sau fergie sau fernandezsau fanel.

chiar asa numele asta de sandu e atat de iubit in romania ?

drg (5 comentarii)  •  11 decembrie 2009, 23:39

Ca intotdeauna, scrieti doar pentru o categorie de cititori, dupa cum rezulta din comentarii.
Din fericire,fac parte din aceasta categorie.
Va multumesc.

adi (7 comentarii)  •  12 decembrie 2009, 0:26

sincer chiar sunt un mare fan al lui Michael Owen, nu stiu de ce, poate talentul din el m-a facut sa simt asta… dar chiar am simtit o bucurie enorma la fiecare gol al lui pentru Manchester Utd. Si apropo, tin cu Chelsea…

ex-pitesteanul (157 comentarii)  •  12 decembrie 2009, 0:48

meserie… cel putin al treilea gol imi aduce aminte de patruderile lui de acum 10 ani… inteligenta cu care a asteptat pasa fara sa intre in terenul advers, adica evitarea off-side-ului, felul cum a luat fata fundasului… si scarita de atacant de clasa. bravo michael!

je (1 comentarii)  •  12 decembrie 2009, 13:42

pacat ca nu merge la mondiale…

costel (1 comentarii)  •  12 decembrie 2009, 14:25

rooney nu e crescut de mu, e cumparat pe bani grei

eu (1 comentarii)  •  12 decembrie 2009, 21:04

excelent articol…nimic de spus

Vasile Gadinceanu (1 comentarii)  •  13 decembrie 2009, 4:40

”Dar Newcastle nu e locul cel mai potrivit unde să începi altă viaţă. În general, nu doar de fotbalist.” – Nu stiu cand ati fost ultima oara in Newcastle (sau daca ati fost vreodata) dar va spun ca eu locuiesc momentan aici si se poate incepe o viata… in general. Poate mult mai usor decat oriunde in Romania. Cat despre o viata fotbalistica… nu se mai poate incepe pt ca echipa a retrogradat in liga a doua.

Chris Gheorghe (1 comentarii)  •  13 decembrie 2009, 10:21

excelent bine gindit articolul Dle Geambasu chiar ne face sa ne gindim cam cum se opereaza in fotbalul nostru eu as zice asa pe scurt ca Mihaita cred s-ar mai
gasi si pe la noi problema e cu Nea Sandu din aluatul asta nu prea avem deloc E drept avem si noi un Nea Sandu dar acesta opereaza mai mult ca in filmele lui
Copolla Francis Ford.

Comentează