Mihăiţă şi nea Sandu

Povestea lui Michael Owen e spusă acum de un mare antrenor, Alex Ferguson

A fost copilul minune al Angliei. Dintr-un familiarism amendabil, îi vom spune Mihăiţă. Îl ştiţi, îi colinda pe fundaşii din Premier League cu mutriţa lui de puşti […]

Povestea lui Michael Owen e spusă acum de un mare antrenor, Alex Ferguson

A fost copilul minune al Angliei. Dintr-un familiarism amendabil, îi vom spune Mihăiţă. Îl ştiţi, îi colinda pe fundaşii din Premier League cu mutriţa lui de puşti teribil. Băgase spaima în tipi duri ca Tony Adams, care putea să înghită o sticlă de scotch, dar nu putea înghiţi ca ăla micu să-i bage mingea printre picioare. Apoi a crescut, nu foarte mult, şi a plecat spre bani mai mulţi. Avea şi acasă, în Liverpool, avea şi case cumpărate în bătătură, lîngă Anfield, dar a cedat mirajului Madridului. Acolo s-a nimerit în plină eră galactică care se îndrepta spre glaciaţiune. N-a rezistat presiunii, deşi în faţă nu mai erau apărările nemiloase din Anglia. Nu avea stofă de toreador, îi lipsea ecoul You’ll never walk alone. Hermano, pe Bernabeu mergi singur sau nu mergi deloc! Apoi au început accidentările, perioadele de penumbră, umbră şi noapte adîncă. Reîntors în Insulă, era privit deja ca un ex. Din lipsă de altceva, a semnat cu Newcastle. Dar Newcastle nu e locul cel mai potrivit unde să începi altă viaţă. În general, nu doar de fotbalist.

Transferul lui Michael Owen la Manchester United a fost privit cu neîncredere. Sau ca o fantezie a lui Sir Alex Ferguson. Căruia dintr-o simpatie nedezminţită îi vom zice nea Sandu de aici încolo, deşi omul a fost înnobilat de Elisabeta a II-a. Aşadar, nea Sandu l-a dorit la Man Utd pe Mihăiţă, iar asta trecea în ochii specialiştilor drept un capriciu de om bătrîn, care începe să dea semne de ramolisment. Pricepeţi? Un moş care s-a blocat la finala cu Barcelona şi care striveşte personalitatea jucătorilor, după cum ne dezvăluie cu obidă Nani. Ce-i, dom’le, Old Trafford, Teatrul Binefacerii?
Atît doar că moşul ăsta a schimbat vreo 4 generaţii de fotbalişti de cînd a venit pe Old Trafford, pe Roy Keane l-a făcut împotriva voinţei cel mai bun mijlocaş din lume la un moment dat, apoi l-a creat pe David Beckham, fotbalistul, nu foto-modelul, iar mai spre zilele noastre l-a şlefuit pe Cristiano Ronaldo, despre care legenda franco-româno-maghiară spune că ar fi invenţia lui Loţi Baci. Nea Sandu a mai avut nişte accidente de traseu numite Paul Scholes, Ryan Giggs, Wayne Rooney, O’Shea, crescuţi sau plămădiţi la şcoala lui Manchester, mai cu vorba bună strecurată între două lame de chewing gum, mai cu gheata aruncată în cap, cînd capul o lua razna după spice Victoria.
Mihăiţă a înscris trei goluri în poarta lui Wolfsburg, iar în ochii lui sclipea şi altceva decît bucuria că mingea a intrat în poartă. Owen se întîlnise cu Owen, cel plecat şi dispărut nu se ştie unde acum vreo 6-7 ani. Da, cei de la United erau deja calificaţi, da, nemţii de la Wolsburg nu sînt cei mai veritabili nemţi cu putinţă, deşi sînt campionii Germaniei. Poate nu e cel mai greu hattrick posibil. În contrapartidă, citiţi cu ce echipă a jucat nea Sandu şi veţi înţelege. Fletcher, Carrick, Gibson, Welbeck, Obertan. Şi Owen, puştiul care face 30 de ani peste cîteva zile. Creator de echipe şi de fotbalişti, nea Sandu se salvează pe el însuşi. Întinereşte cu fiecare nou jucător şi cu fiecare gură de single malt sorbită în ceasurile de răgaz. Cei 23 de ani de cînd e la Manchester se măsoară în oameni, abia apoi în nişte trofee. Şi adevărul adevărat e următorul. Un tînăr antrenor de 68 de ani vrea să schimbe din nou lumea fotbalului alături de un copil de 30 de ani. Nea Sandu şi Mihăiţă.