După Mandanda, înainte de Ziggy 

Continuă căutările la Dinamo. În goana după aur, Rednic nu a descoperit decât tinichele

Odată cu egalul de la Sibiu, Dinamo s-a salvat matematic de la retrogradare. Şi ne dă dreptul la un zâmbet, că prea le luăm pe toate în serios! Plus că ne ajută, ca de obicei, Dan Nistor. Căpitanul celor din Ştefan cel Mare consideră că e păcat că nu au câştigat băieţii antrenaţi de Vasile Miriuţă. Bunul samaritean Nistor era chemat de urgenţă la comisiile de integritate ale întrecerii în altă ţară. În aceasta face obiect de studiu la talk-show-uri.

Mircea, cel mai bun

S-ar putea să aibă dreptate Mircea Rednic atunci când, observând defilarea penibilă a Astrei şi a lui Sepsi, să susţină că play-off-ul ar fi avut altă viaţă şi altă culoare cu Dinamo acolo. Nu luptând pentru evitarea retrogradării. Ce uită să spună Rednic este felul în care a arătat Dinamo în sezonul regulat. Pe subiect pot exprima o părere avizată şi predecesorii, Florin Bratu şi Claudiu Niculescu. Mai mult Florin, mai puţin Claudiu.

Pentru cei care nu au urmărit partida de la Sibiu, care a strâns totuşi peste 4.000 de oameni în tribune, câteva idei principale. Că faze de poartă nu prea avem a enumera. În primul rând trebuie spus că Mircea Rednic a fost de departe cel mai bun jucător al întâlnirii. Drept dovadă, preluarea perfectă cu călcâiul reuşită de el în minutul 72 a fost apreciată de public la justa valoare. Care a aplaudat şi s-a amuzat în acelaşi timp. De aceea vin oamenii la stadion. Nu să citească manuale de tactică.

Savoarea de rumeguş a fotbalului

În schimb, printre purtătorii de tricou, şort, jambiere şi crampoane, isprava antrenorului de 57 de ani nu a avut ecou. Nu te poţi bucura de ceva ce nu înţelegi. Jucătorilor de astăzi, cel puţin celor pe care i-am văzut miercuri la Sibiu, le sunt străine astfel de artificii tehnice. Le sunt familiare, în schimb, centrările prin spatele porţii şi preluările cu tibia, când sare mingea din ei ca din colţul mesei. Asta explică perfect gustul de rumeguş al meciului. Lipsa ocaziilor, pasele în bălării (la propriu), senzaţia de timp pierdut. Bara lui Klimavicius din ultimul minut nu schimbă cu nimic aspectul peisajului tocmai descris.

Gluma Şerban

Aşadar, Dinamo se salvează matematic de la retrogradare. Aceasta este o ştire la graniţa dintre haz şi necaz, cel puţin pentru suporterii roş-albilor. Altă ştire este că gluma cu Ionuţ Şerban continuă. Potrivit lui Mircea Rednic, existenţa unei clauze stabilite de Ionuţ Negoiţă&Constantin Anghelache şi Vasile Şiman şi moştenită ca un codice inatacabil de conducătorii de astăzi ai lui Dinamo îl face eligibil pe Şerban pentru minimum 5 partide într-un an competiţional. A bifat 4, mai are una! Ştirea cea mai importantă este însă aceea că Dinamo caută în continuare. Ce, ar putea întreba unii?

Sărăcie? Amatorism? Sau altceva?

Văzut ca un câmp de încercare, de testare şi de cristalizare a unei posibile formule câştigătoare pentru campionatul viitor, play-out-ul s-a dovedit doar un exerciţiu de supravieţuire cu material uman de calitatea a doua şi a treia. Exceptându-i pe Klimavicius şi Montini, e greu de spus cine dintre străinii descărcaţi cu basculanta în Groapă va merge mai departe în sezonul următor. Pista Ziggy Gordon, fundaş scoţian de la FC Hamilton, arată că sărăcia este chiar mai mare decât se vede din exterior. Ori amatorismul. Fiind Rednic la mijloc, ar trebui să excludem această ultimă ipoteză. Ceea ce nu este deloc în avantajul lui.

Puţină istorie

În loc de preziceri de babe ghicitoare în zaţ de cafea, să notăm că a trecut neobservată o sărbătoare. Dinamo a aniversat 71 de ani de existenţă pe 14 mai. Fix tot atâţia cât statul Israel, fondat în aceeaşi zi a aceluiaşi an 1948. Greu de crezut că a fost o coincidenţă. Remember. Tinerele autorităţi comuniste ale vremii fondau Dinamo Bucureşti din fuziunea Unirii Tricolor, club cu aspiraţii legionare, şi Ciocanul, echipa comunităţii evreilor bucureşteni. Cum ar zice Borcea, injecţia letală!