Cristian Geambaşu

Jurnalist box-to-box, de 25 de ani mereu în echipa ideală a presei de sport. Respectat, temut și foarte apreciat. Întotdeauna la obiect, tăios, fără ocolișuri

Biografie completă Toate articolele
Cele mai noi articole de Cristian Geambaşu
România nu este o echipă!

Radicevici, Grbici, Mehmedovici. Pe bancă, Kim Rasmussen. Cunoștințe mai vechi, adversare mai noi. În zi bună, Muntenegru poate bate pe oricine. Dovadă victoria cu Norvegia la distanță de 5 goluri. România are nevoie tot de o victorie la măcar 5 […]

...

Taci!

Asistăm de niște ani la o degradare alarmantă a relației jucător-antrenor în tenis. Poate ar fi și mai potrivit să spunem jucătoare-antrenor, fiindcă majoritatea copleșitoare a situațiilor provin din tenisul feminin. Antologica secvență în care Sorana Cîrstea îi cere arbitrei […]

...

Cine este cel mai mare adversar al naționalei României?

Calculele hârtiei indicau naționala masculină de handbal a României favorită în dubla întâlnire cu omoloaga din Kosovo. Incredibil, mai există așa ceva! Naționala Kosovo este una dintre puținele reprezentative în fața căreia România mai poate fi considerată favorită. Ca să […]

...

Dinamo pe modelul Barcelona

Totuși, modelul propus de asociația DDB este inspirat din organizarea unor cluburi ca Barcelona.

Lucrul esențial în acest tip de conducere este absența unui patron, a unui privat care face doar ce îl taie capul. În cazul unor entități ca […]

...

Acești doctori care îl enervează pe Marica

Hai că nici LeBron James nu ar fi zis-o mai bine decât Ciprian Marica! „Ne-am săturat de ăștia scoși în față să bage groaza în populație” este o frază-manifest a zilelor pe care le trăim și numai un om cu […]

...

A Kontat și trecutul

"Nu mai greși cu dreapta aia!" răstit spre sine definește un mod de viață.

Permalink to A Kontat și trecutul
marți, 7 mai 2019, 3:50

În sport, dar nu numai. Cearta Simonei cu ea însăși într-un moment în care, după un start fals, echilibrase primul set al întâlnirii cu Johanna Konta spune mult despre perspectiva directă pe care Halep o are asupra evenimentelor. Lupta permanentă cu tine însuți ca motor în lupta cu celelalte, cu ceilalți. Și de aceea este temută Simona Halep în circuit, dincolo de reverul acela în lungul liniei ori de formidabila mobilitate în teren. Oponentele simt că au în față un torent de energie. Ca orice torent, te înghite. Oricât ai da din mâini.

În final tabela arăta 7-5, 6-1 pentru campioana de la Roland Garros, numai că lucrurile nu au fost atât de simple. În primul rând că englezoaica este una dintre puținele jucătoare cu palmares pozitiv în dauna Simonei. 3-1 scorul înaintea partidei de la Madrid în circuitul WTA.

Apoi, plutea în aer amintirea acelui meci de Fed Cup de la Mamaia, atunci când profitând de ieșirile în decor ale lui Ilie Năstase (căpitan nejucător al echipei României la vremea respectivă), Konta și colegele din echipa Regatului Unit, dar mai ales Konta, au ales să își dea ochii peste cap și să pozeze în victime inocente ale bădărăniei fostului lider mondial ATP. Ale publicului, nevinovat de altfel.

Nu știu alții cum sunt, poate mai buni, mai înțelegători, dar eu nu uit teatrul jucat de Konta atunci, rolul de prințesă rănită în sensibilitatea ei imaculată de niște mitocani incurabili. Totul, cu urmări palpabile asupra rezultatului meciului, fiindcă a fost nevoie și atunci de efortul decisiv al Simonei pentru o victorie dramatică împotriva Marii Britanii. 3-2 scor la finalul celor două zile.

Așa stând lucrurile, mă bucur de două ori pentru această victorie a Simonei, care are totuși destule momente de slăbiciune/cădere în joc. Sunt lucruri de îmbunătățit, mai ales la variația loviturilor, la schimbarea registrului tactic. De aceea i-ar trebui un antrenor de nivel mondial, nu un nene care îi livrează doar banalități benigne. E o părere.

Cât despre Viktoria Kuzmova, viitoarea adversară, suntem exact în poziția Simonei. Nu știm nimic, deci intrăm pe youtube să vedem câteva imagini. Dar mi se pare că greul de-abia după Kuzmova începe. Așa ar fi logic.

Comentează