Opus Dei şi Opus Adi
Alt test util. Mergem în Polonia să mai bifăm un amical. Sau ca să ce?
Nimic spectaculos în Codul lui Răzvan. Nici un Ordin secret şi ocult care să lupte pentru păstrarea unei taine grele, nici o revelaţie pe înţelesul […]
Alt test util. Mergem în Polonia să mai bifăm un amical. Sau ca să ce?
Nimic spectaculos în Codul lui Răzvan. Nici un Ordin secret şi ocult care să lupte pentru păstrarea unei taine grele, nici o revelaţie pe înţelesul maselor. Ba nu, descoperirea elementară că nimeni nu-i mai presus de regulamentul bunului simţ. Cîteva norme simple, nişte amenzi în cazul încălcării acestora. Dacă ar fi fost opera lui Dan Brown, Codul naţionalei române se numea Codul Da Înfrîngi, nu Da Vinci. Dar arăta altfel. Mai spectaculos. Mai comercial. De la Opus Dei la Opus Adi.
În cantonamentul naţionalei nu se practică autoflagelarea, iar valorile creştine, slavă Cerului!, nu sînt obiect de cercetare detectivistică. Atît doar că unii mai cred că partidele amicale sînt răsplătite cu trei puncte la victorie, iar alţii, vezi Ciprian Marica, ne promit că vor „vizita” capela de la Mogoşoaia aflată încă în construcţie. La fel ca naţionala.
Sau poate nu. Răzvan nu ne-a lămurit încă. Cere timp, ne spune că şi dacă nu mergem la Euro 2012 nu-i o nenorocire, ba e!, timpul pretins presupune că selecţionerul are în minte un plan, un proiect, un nucleu, dar apoi ne descurajează cu teoria celor mai în formă jucători, printre care se regăsesc, ce previzibil!, febleţile lui, Daniel Niculae, Nicolae Grigore, dar nu se regăsesc, la fel de previzibil, umorile lui, Bogdan Lobonţ şi Florin Costea carevasăzică.
Meciul cu Polonia este ultimul pe anul în curs. Un test util, ştim. Cel din urmă meci dintr-o serie urîtă, care nu trebuie uitată, nici ascunsă sub preşul fuduliei noastre naţionale. Un amical cu polonezii, fraţi întru necalificare la Mondiale, nu e prilej de sărbătoare, dar e momentul primei partide dincolo de coşmarul campaniei pentru Africa de Sud în care ne-a discriminat rău fotbalul adevărat, acela cînd eşti pus în situaţia să te iei de piept cu adversarul. Întîlnirea cu Polonia e printre ultimele alibiuri înaintea celorlalte preliminarii. Mi-e dor de o partidă oficială, în care România să aibă ceva de pierdut şi ceva de cîştigat, ceva care să ne trezească la viaţă. Poate că la naţionala României ar trebui alcătuit şi un Cod al Mîndriei. De Codul Pretextelor ne-am plictisit.
Andrei Crăciun
Maria Andrieş
Alin Buzărin
Radu Cosașu
Costin Ștucan
Oana Dușmănescu
Cristian Geambaşu
Gusti Roman
Ovidiu Ioaniţoaia
Theodor Jumătate
Radu Naum
Tudor Octavian
Cătălin Oprişan
Radu Paraschivescu
Răzvan Prepeliță
Traian Ungureanu
Andrei Vochin
Arhivă
Biografie completă
Toate articolele