Cristian Geambaşu

Jurnalist box-to-box, de 25 de ani mereu în echipa ideală a presei de sport. Respectat, temut și foarte apreciat. Întotdeauna la obiect, tăios, fără ocolișuri

Biografie completă Toate articolele
Cele mai noi articole de Cristian Geambaşu
România nu este o echipă!

Radicevici, Grbici, Mehmedovici. Pe bancă, Kim Rasmussen. Cunoștințe mai vechi, adversare mai noi. În zi bună, Muntenegru poate bate pe oricine. Dovadă victoria cu Norvegia la distanță de 5 goluri. România are nevoie tot de o victorie la măcar 5 […]

...

Taci!

Asistăm de niște ani la o degradare alarmantă a relației jucător-antrenor în tenis. Poate ar fi și mai potrivit să spunem jucătoare-antrenor, fiindcă majoritatea copleșitoare a situațiilor provin din tenisul feminin. Antologica secvență în care Sorana Cîrstea îi cere arbitrei […]

...

Cine este cel mai mare adversar al naționalei României?

Calculele hârtiei indicau naționala masculină de handbal a României favorită în dubla întâlnire cu omoloaga din Kosovo. Incredibil, mai există așa ceva! Naționala Kosovo este una dintre puținele reprezentative în fața căreia România mai poate fi considerată favorită. Ca să […]

...

Dinamo pe modelul Barcelona

Totuși, modelul propus de asociația DDB este inspirat din organizarea unor cluburi ca Barcelona.

Lucrul esențial în acest tip de conducere este absența unui patron, a unui privat care face doar ce îl taie capul. În cazul unor entități ca […]

...

Acești doctori care îl enervează pe Marica

Hai că nici LeBron James nu ar fi zis-o mai bine decât Ciprian Marica! „Ne-am săturat de ăștia scoși în față să bage groaza în populație” este o frază-manifest a zilelor pe care le trăim și numai un om cu […]

...

Open Andre

Agassi ne provoacă iar. Deşi nu ne dăm seama, e un joc pe care tot el îl va cîştiga

Andre Agassi e fan Edith Piaf, fără să o ştie probabil. Je ne regrette rien! Rien de rien! Bineînţeles că nu […]

sâmbătă, 7 noiembrie 2009, 3:17

Agassi ne provoacă iar. Deşi nu ne dăm seama, e un joc pe care tot el îl va cîştiga

Andre Agassi e fan Edith Piaf, fără să o ştie probabil. Je ne regrette rien! Rien de rien! Bineînţeles că nu regretă, Andre e un om inteligent care şi-a asumat urmările dezvăluirilor sale. Printre altele, probabila ieşire din Hall of Fame-ul tenisului şi intrarea în posesia unui cont substanţial pentru drepturile de autor la autobiografia „Open”. 8 titluri de Grand Slam şi o personalitate provocatoare ca a lui Agassi vînd foarte bine. Aventurile de alcov-Birou Oval ale lui Clinton, drogurile lui Agassi, morţile acoperite de mister ale lui Marilyn Monroe şi Michael Jackson, reţete garantate ale audienţei. 

L-am văzut pe Agassi la Wimbledon în 2003. Pe viu. Era încă viu în sensul cel mai pur al tensiului, deşi în jurul lui defilau tot soiul de puşti teribili. Era momentul în care în tenisul mondial apărea o lungană blondă, cu ochi albaştri, Maria Şarapova, o adolescentă de 16 ani, cu ale ei gemete fatale pentru presa britanică. Agassi pe terenul central, o imagine imposibil de şters. Cheliuţa îi strălucea sub soarele mincinos al Londrei, iar picioarele lui alergau mărunţel, mărunţel pe iarba aceea tunsă scurt, ca un covor de iută de pe timpul părinţilor noştri. Agassi în alb pe fond verde, la Wimbledon, o amintire recurentă, persistentă. Un vis despre frumuseţea tenisului.

Agassi şi-a asumat ieşirea din Olimp în schimbul unui importante sume de bani. Prin contract, unul dintre cei mai spectaculoşi jucători din istoria tenisului a acceptat să intre în rîndul muritorilor. Pe înţelesul tuturor, asta a făcut colegul de generaţie al lui Sampras. Rebelul Andre a zbîrcit-o din nou, Pete cel cuminte iese din nou bine în duelul cu rivalul de o viaţă. Dar lucrurile nu sînt atît de simple. Agassi nu a mărturisit că a consumat stupefiante doar pentru alte milioane de dolari care să-i asigure lui, doamnei Steffi şi copiilor o bătrîneţe şi o tinereţe veşnic fericite. E ceva aici dincolo de interesul meschin. E dorinţa de a rămîne în atenţia oamenilor. E moda americană să îţi pui întîmplările personale pe o tavă din care orice muritor se poate servi. Totul contra cost. Slăbiciuni, iubiri eşuate, teroarea paternă căreia i-a căzut victimă puştiul Andre (altă temă dragă americanilor), toate devin bun public.

În interviurile pe care le-a dat după dezvăluirile din carte, Agassi apare sobru, stăpîn pe cuvinte, pe mesajul transmis. Încearcă să ne spună că a vrut să se elibereze de nişte demoni ai tinereţii. Că s-a supus unui soi de exorcist. Îşi joacă excelent rolul, fiindcă e foarte bun la jocuri. Coada care se va forma la cărţile lui va fi dovada că a cîştigat şi turneul de Grand Slam cu trecutul.

Comentarii (9)Adaugă comentariu

thor_cld (3 comentarii)  •  7 noiembrie 2009, 16:39

numai tu puteai sa scrii asa ceva! extrem de corect

andrei (13 comentarii)  •  7 noiembrie 2009, 20:11

prea multe presupuneri in acest exercitiu de ardere intelectuala pe rug.
Agassi va ramane in Hall of Fame-ul iubitorilor de tenis datorita a ceea ce a facut pe teren, indiferent ce face in afara lui.

deian 14 (11 comentarii)  •  7 noiembrie 2009, 21:23

corect

vasim (86 comentarii)  •  7 noiembrie 2009, 21:36

O presupunere…
Sigur se poate sa ai dreptate sau poate ca nu…
Eu zic ca a vrut sa arate lumii si faptul ca a fost terorizat de parinti. Si a vrut sa arate ca, sa ajungi star nu e usor, ca cere multe sacrificii si ca multi clacheaza.
Eu consider ca e o poveste adevarata si ca omul a vrut sa arate pericolele care te pasc pe drumul spre o cariera de star.
Consider un lucru foarte curajos ce a facut si il admir pentru asta.
Sa nu crezi ca nu are destui bani si ca a facut asta pentru cateva milioane, sa fim seriosi ….

ion ghinion (7 comentarii)  •  7 noiembrie 2009, 23:00

iarasi nu imi merge televizorul. parca e nebun, in fiecare luna noiembrie el nu mai functioneaza. cred ca tre’ sa imi i-au altul.

matelito (4 comentarii)  •  8 noiembrie 2009, 1:03

poate
dar pt mine ramane, poate, cel mai mare
si prima oara l-am prins la un tur doi cu lendl, la us. open, si eram mic 10-11 ani, el avea plete si era imbracat in alb -verde
acum am 32, dar asta l-a facut mare si iubit: inconstanta, mizeriile, apoi linistea, multumirile, dragostea (cati credeau in reletia lui cu stefi?)
s-a retras pe cand eu aveam29-30, chel si in alb, tot la us. open.
dar ce transmitea………pana si in fata tv-ului, aveai pielea de gaina
salut

Mircea (120 comentarii)  •  8 noiembrie 2009, 10:47

Ehhh….nu-i chiar asa alb/negru cum incerci sa descri… In primul rand, a face publica viata personala este o nevoie cat se poate de umana. In al doilea rand, ma lasa rece ca Agassi a consumat amfetamina sau Clinton ca a avut relatii picante cu o stagiara…Suntem cu totii oameni si nu am nici o asteptare de lup moralist de la astfel de personalitati. Pe mine ma intereseaza ca Agassi a jucat un tenis extraordinar si ca Clinton a fost un presedinte care a inspirat…
Pe de alta parte, este foarte normal ca personalitatile sa-si scrie biografiile, face parte din istoria contemporana…Numai si numai istoria va judeca valoarea acestor biografii; unele vor ramane, altele vor fi uitate. Dar faptul ca sunt scrise este un fapt normal!

Comentează