Cristian Geambaşu

Jurnalist box-to-box, de 25 de ani mereu în echipa ideală a presei de sport. Respectat, temut și foarte apreciat. Întotdeauna la obiect, tăios, fără ocolișuri

Biografie completă Toate articolele
Cele mai noi articole de Cristian Geambaşu
România nu este o echipă!

Radicevici, Grbici, Mehmedovici. Pe bancă, Kim Rasmussen. Cunoștințe mai vechi, adversare mai noi. În zi bună, Muntenegru poate bate pe oricine. Dovadă victoria cu Norvegia la distanță de 5 goluri. România are nevoie tot de o victorie la măcar 5 […]

...

Taci!

Asistăm de niște ani la o degradare alarmantă a relației jucător-antrenor în tenis. Poate ar fi și mai potrivit să spunem jucătoare-antrenor, fiindcă majoritatea copleșitoare a situațiilor provin din tenisul feminin. Antologica secvență în care Sorana Cîrstea îi cere arbitrei […]

...

Cine este cel mai mare adversar al naționalei României?

Calculele hârtiei indicau naționala masculină de handbal a României favorită în dubla întâlnire cu omoloaga din Kosovo. Incredibil, mai există așa ceva! Naționala Kosovo este una dintre puținele reprezentative în fața căreia România mai poate fi considerată favorită. Ca să […]

...

Dinamo pe modelul Barcelona

Totuși, modelul propus de asociația DDB este inspirat din organizarea unor cluburi ca Barcelona.

Lucrul esențial în acest tip de conducere este absența unui patron, a unui privat care face doar ce îl taie capul. În cazul unor entități ca […]

...

Acești doctori care îl enervează pe Marica

Hai că nici LeBron James nu ar fi zis-o mai bine decât Ciprian Marica! „Ne-am săturat de ăștia scoși în față să bage groaza în populație” este o frază-manifest a zilelor pe care le trăim și numai un om cu […]

...

Un alt meci câștigat de Hagi

Cel cu îngâmfarea țâfnoasă a lui Mangia. Cu aerele de superioritate ale italianului, care și-au făcut apariția exact de când Craiova nu mai câștigă

Permalink to Un alt meci câștigat de Hagi
duminică, 7 aprilie 2019, 9:56

Umorul mucalit al lui Hagi face bine și nervilor noștri în alertă, nu doar tenului. Mai ales pentru că se întâmplă rar, nu este bine să ratăm momentele în care Gică glumește. Auzi, se bucură că l-au înțeles conducătorii și nu-l dau afară. Au priceput că vrea să construiască și are nevoie de timp. Simpatic patronul Viitorului. Manager, antrenor, duhovnic și ce mai vrea el la echipă și la Academia care îi poartă numele. Nu îi stă rău lui Hagi așa, destins. Odată cu el zâmbim și noi, ușurați.

Un joc mai bun. Ce simplu!

Sigur, veți observa că lui Gică îi dădea mâna să glumească. Tocmai câștigase cu 2-1 prima manșă a semifinalei de Cupă, iar asta chiar pe terenul Craiovei. Care teren continuă să semene cu o plajă acoperită de un chisnovaș cu un covor aproximativ de iarbă. Dincolo de nisip și de fire de iarbă și de un arbitru nițel găzdar (Feșnic), care trebuia să îl elimine în vreo două rânduri pe Mateiu, ideea este că echipa lui Hagi a bătut Craiova lui Mangia etalând un joc mai bun. Pur și simplu mai bun. Un antrenor român îl bate pe unul italian propunând un fotbal nu doar mai generos, ci și mai inspirat din punct de vedere tactic. Cu o schimbare curajoasă, Rivaldinho în locul lui Calcan, operată devreme, înainte de minutul 40! Să ne gândim că pe Gică l-o fi sunat Cristi Bivolaru să-i dicteze pe cine să scoată și pe cine să trimită pe teren?

Plonjonul în criză

Mergând pe teoria victoriei de autor. Este greu de spus dacă Donkor și Kelici de la Craiova sunt neapărat stoperi mai slabi decât Țâru și Ghiță de la Viitorul. Ori dacă linia mediană unde se plămădesc atacurile oltene, Bic, Mateiu, Cicâldău, este evident sub aceea formată din Houri, Băluță și Vână. Banal, CSU nu pierde meciuri numai din cauză că a rămas fără Băluță al ei, fără Mitriță ori fără Gustavo. Sau pentru că Elvir Koljici este accidentat. CSU a intrat în criză ca inconștientul care plonjează în piscina goală (și) din cauza deciziilor stranii ale lui Devis Mangia.

Atenție la asigurările date de conducere!

Marele absolvent de Coverciano, strălucitul strateg și uluitorul pedagog italian. Care de la o vreme își cam dă ochii peste cap, a început să ne privească de sus, să fie ironic, pe scurt a început să transmită ce favor pe capul nostru că el antrenează o echipă românească. O parte a suporterilor din Bănie au reacționat deja cerându-i demisia, iar asigurările de stabilitate venite din partea conducerii clubului ar trebui mai degrabă să-l neliniștească. Tratamentul la care este supus Andrei Cristea, ocolit sistematic atunci când se alcătuiește primul „11”, dar al cărui transfer la Craiova a fost dorit insistent de însuși Mangia, este o mostră de comportament arbitrar. Sau o ilustrare a metodei „De-al naibii fac așa, că vreau eu”.

Mai binele…

În acest punct, al artei subtile prin care reușești să îți apropii jucătorii sau, dimpotrivă, al meșteșugului prin care ajungi să ți-i faci dușmani, Hagi mai înscrie o dată în partida personală cu Mangia. Relaxarea simpatică și inteligentă a lui Rivaldinho (pe care aș recomanda-o călduros și jucătorilor români care apar la declarațiile de după meciuri) vine în contrast cu figura cătrănită a lui Andrei Cristea. Care la 34 de ani a crezut în promisiuni, dorindu-și totodată mai binele. Se știe însă: mai binele este dușmanul binelui. Iar 2-0 e cel mai periculos scor!

Comentează