Simplu, intens, frumos
FCSB și Craiova ne-au dăruit un meci pe care îl poți da și la export

Fotbalul trăiește prin oameni. Oamenii care iubesc fotbalul trăiesc pentru echipa lor. Acea doamnă care se ruga pentru ca Pigliacelli să transforme în gol penaltyul contrazice flagrant tiparul arhetipal al suporterului primitiv, cu ochii injectați și gura plină de măscări.
Poate că această echipă a Craiovei atrage și altfel de personaje la stadion. Dincolo de blazon, palmares și identitate istorică, această formație a Băniei seduce fiindcă nu omoară fotbalul, ci îi dă viață. Iar atunci când ai în față o astfel de echipă, tu, adversar, nu poți opune meschinărie și cinism.
Iată explicația firească pentru calitatea meciului dintre FCSB și Craiova. Cuvânt periculos „calitatea” atunci când vine vorba despre prima ligă românească. Dar nu interzis. Să nu ne ferim de cuvinte dacă 22 de fotbaliști își fac temeinic meseria. Uneori nu doar temeinic, ci și cu entuziasm. Cu inspirație.
FCSB-Craiova 3-2 nu a fost derbyul perfect. Așa ceva nu există. Există însă meciuri cu sens, ritm și întâmplări. Așa a fost întâlnirea care decidea cumva principala urmăritoare a CFR-ului. Iar majoritatea greșelilor sunt urmarea intensității partidei și mai puțin a carențelor tehnice individuale.
Prin felul în care au pregătit întâlnirea, Mihai Teja și Devis Mangia ne-au dăruit un meci, nu un simulacru tacticizat.
Mi-au plăcut Benzar, Florin Tănase, Filip și Hora. Și Bancu, Cicâldău sau Bărbuț. Bălașa și Planici sunt doi stoperi cu mari probleme, începând de la duelurile unu la unu și încheind cu lipsa simțului de anticipație a fazei. Nu-i vorbă că Tiago Ferreira și Kelici, omologii pe post, ar fi mai breji. Poate și din cauza vulnerabilității fundașilor centrali derbyul a fost atât de spectaculos.
Vezi faza faultului lui Kelici asupra lui Tănase, care a provocat penaltyul pentru roș-albaștri.
Bătaia cvasigenerală din finalul partidei nu contrazice logica unui derby veritabil. Nu este o pledoarie pentru violență, dar un meci cu o asemenea încărcătură aduce odată cu el și aluviuni comportamentale.
Frumos acest FCSB-Craiova. Frumos, intens, adevărat. De astfel de meciuri avem nevoie ca să nu mai trăim doar privind la „ăia mari”.