Ousmane, Bârsane!
Despre un atentat care a fost tratat ca o rafală a viscolului de la Sfântu Gheorghe. Iar aceștia sunt numiți arbitri

Noaptea minții. Sau viscolul neuronilor. Nici măcar.
Dacă ești arbitru din primul eșalon, unul cu experiență, care își afișează fuleul, fizicul de macho de cartier…
… și conduci un meci în Liga 1 din România și nu iei nicio sancțiune împotriva lui Ousmane Viera…
… care a intrat cu crampoanele pe genunchiul unui adversar, care genunchi nu s-a rupt din fericire ca un măr pârguit…
… care adversar s-a tăvălit de durere, care a rămas cu ștampila intervenției primitive și cinice a fundașului de la Sepsi…
… vizibilă de la mii de kilometri distanță, dar invizibilă de la câțiva metri…
…dacă lași jocul să continue ca și cum nimic nu s-a întâmplat, vezi Doamne, fotbalul e un sport bărbătesc…
… dacă nu i-ai dat nici măcar un cartonaș galben lui Viera, deși el merita roșu în toate lumile posibile și imaginare…
…înseamnă că ai o problemă, domnule Marcel Bârsan. Înseamnă că ori ești un arbitru prost, ori foarte prost. Și îngâmfat. Ori nu ești prost, ci rău intenționat. Ești un produs finit și rebutat sută la sută al noii școli de arbitraj.
Din fericire, Ianis Hagi a reintrat și a dus jocul până la finalul meciului. Tatăl lui și-a păstrat cumpătul și a răbdat ceea ce mulți dintre noi ar fi soluționat probabil printr-un duel om la om cu împricinatul Bârsan. Respect! Toate acestea, în viziunea posesorului de cartonașe sunt dovezi că el, arbitrul, trimisul lui Vasaras pe Pământ și la Sfântu Gheorghe (nu vă mai fură fluierașii, dragilor?), a procedat corect. Ce rușine!
Și tu, Ousmane, te simți bine? Te simți bine în România? Nu te simți discriminat, agresat de băștinași? Aha, nu a fost cu intensitate. Ne scuzi, Ousmane. Stăm prost cu intensitatea. Suntem proști în general. Așa zic, dar poate mă înșel.
S-a terminat 0-0, după un penalty ratat de Tandia. Poate că există și o justiție dincolo de terenul de fotbal.
Și vorba lui Daniel Pancu. Adâncă. Ianis a avut cumpănă în seara asta.