Poftiţi la ouăle lui Simeone!

Pornografie în direct cu un mare antrenor. Sau aşa se celebrează acum victoria, iar unii dintre noi sunt depăşiţi de spiritul vremii?

Un gest controversat. Ori, şi mai la modă, un derapaj. Aşa se spune acum. Ce a făcut Diego Simeone în văzul a peste 70.000 de spectatori şi milioane de telespectatori nu este un gest controversat, nici un derapaj sau o descărcare nervoasă.

Operă de maestru
Este o golănie autentică. Un gest obscen executat de un maestru al genului. Câteva secunde oribile care nu anulează meritele lui de antrenor, dar împing şi mai mult fotbalul într-o zonă marginală. Înapoi în peşteri! Nu ca să le pictăm precum strămoşii din Cromagnon, ca să ne dăm în cap cu ciomagul. Şi nu tacticizarea va ucide fotbalul, aşa cum bănuiam mulţi dintre noi. Nu spiritul defensiv. Pericolul vine din altă parte. Nu doar somnul raţiunii naşte monştri, ci şi miza.

Pudibonzi şi ipocriţi pe Planeta Fotbal
Faptul că am altă părere decât colegii şi prietenii mei Andrei Niculescu şi Theodor Jumătate, care îl aclamă pe antrenorul Simeone (trecând în plan secundar grozăvia gestului), nu înseamnă că urmează să rezolvăm problema într-un gang, la drum de seară. Pur şi simplu avem perspective diferite asupra aceluiaşi subiect. Poate că suntem pudibonzi, cum zice Andrei, noi, cei care ne-am oripilat atunci când Simeone şi-a scuturat organele genitale spre mapamondul avid de fotbal.

Poate suntem prea sensibili, dacă nu şi ipocriţi atunci când refuzăm limbajul vulgar sau violent. Gesturile provocatoare, suburbane. Poate că suntem fătălăi, iar ceilalţi sunt adevăraţii bărbaţi. Fătălăi. Hmm, nici asta nu sună deloc corect politic. Miroase de la o poştă a misoginism. Las’ că şi poştă te duce cu gândul la altceva.

Programe pentru „adulţi”
Trebuie totuşi să stabilim ceva. Convieţuirea în societatea contemporană presupune respectarea unui cod comportamental. A unor reguli scrise şi nescrise. Potrivit acestor legi ale bunului-simţ nu umblăm dezbrăcaţi, expunându-ne podoabele pe care, mai mult sau mai puţin, ni le-a lăsat natura. În virtutea acestui set de norme de convieţuire civilizată este amendabil limbajul trivial şi violent. Graţie acestei cutume seculare, la televizor şi în cinematografe nu rulează non-stop filme porno.

Exceptăm canalele specializate, pentru „adulţi”. Aha, ideea ar fi că adulţii au dreptul la scabros oriunde şi oricând. Ca să nu mai zicem că şi copiii se pot desfăta acum, indiferent de ora de difuzare, cu tot soiul de reclame al căror conţinut licenţios şi plin de conotaţii sexuale pare să nu deranjeze niciun organism abilitat.

Prizonierii bădărăniei
Nu prea este despre fotbal. Ba da, este şi despre fotbal. Este şi despre tenis, priviţi şi ciuliţi urechile la un meci al domnişoarei Buzărnescu. Şi nu numai al ei. Este despre tot ce ne înconjoară, despre cum acceptăm să fim luaţi prizonieri de prost-gust şi de bădărănie.

Sigur, Atletico a făcut un meci mare contra lui Juve, a câştigat cu 2-0, iar curajul şi inspiraţia lui Simeone au cântărit decisiv în deznodământul partidei de pe Wanda Metropolitano. Unde publicul a fluierat copios imnul Champions League, iar drăguţul de Antoine Griezmann a tratat momentul cu fundul. La propriu. Ca să nu mai zicem de Bonucci, care simula o lovitură la cap, dar şi-a luat mâinile de pe faţă ca să vadă cum continuă faza.

Cine se simte confortabil cu acest tip de mârlănie vândută drept spirit de învingător poate continua să se bucure de fotbal! Nu-i exclus ca noi, ceilalţi, să fim defecţi. Sau bolnavi, vorba lui Ilie Dumitrescu.