Sfârșit de coșmar, început de speranță
O partidă complicată, o revenire muncită. Reușite entuziasmante, dar și greșeli multe. Rețeta cunoscută, marca Simona Halep. Dar Melbourne rămâne un tărâm prietenos pentru liderul mondial

Prudentă, Simona ne avertiza că urmează un meci greu. Eurosport a inserat o porțiune de interviu cu numărul 1 WTA chiar în debutul meciului cu Kaia Kanepi, când românca tocmai câștigase un game pe serviciul adversarei. Dar Simona anticipase corect, lucrurile aveau să fie complicate.
Așa se întâmplă atunci când ai în față o jucătoare puternică, ca să nu zicem de-a dreptul bărbătoasă. Așa se întâmplă atunci când îți lipsește ritmul, iar asta vine în logica lipsei meciurilor în picioare. Și nu atât în picioare, cât în minte. Pauza luată de Simona a fost prea lungă. Decuplarea a fost totală. De la strungar la cosmonaut asta dăunează activității profesionale. Și sigur că veți spune că fiecare face ce vrea cu viața lui. Inclusiv când este numărul 1 mondial. Totuși. Există niște obligații subînțelese atunci când ajungi la un astfel de nivel. Față de cei nu puțini care cred în tine. Față de tine însuți.
La microfonul Eurosport, Radu Antofi îi cerea Simonei o schimbare de registru. Un joc mai variat cu scurte, ruperi de ritm, o geometrie mai variabilă. Nu era o cerere propriu zisă, era o speranță pe care și-o punea colegul nostru. Nervozitatea liderei mondiale nu anunța însă nimic bun. Iar de dincolo de fileu, Kaia Kanepi continua să trimită meteoriți în terenul româncei. Ajutată de clasicizata liniaritate a jocului Simonei estonianca se simțea ca balena în mijlocul bancului de pești. Urmarea a fost naturală. Set la tiebreak pentru Kanepi. Un scor mincinos. Baltica fusese clar jucătoarea mai bună și mai solidă (nu doar la propriu!) în prima manșă.
Început de set doi mai echilibrat, cu Halep parcă mai calmă. Continuă totuși să greșească mult, serviciul al doilea este de regulă cadou pentru adversară. Iar Kanepi nu ostenește să zburde ca un rinocer cu picioare de gazelă. Se înmulțesc privirile Simonei spre loja unde nu mai este Darren Cahill. Experimentul „Hai să vedem cum este să nu ai antrenor!” trebuie oprit cât mai repede. La 2-2 Kanepi bubuie niște mingi în aut și dă semne că s-a dereglat. Iar Simona arată că începe să aspire forța oponentei. Să o oblige pe Kanepi la o minge jucată în plus. Este suficient cât Simona să trimită partida în set decisiv? Da. 6-4. Un set cât un regat al speranței.
Veterana Kanepi s-a prăbușit treptat în ultimul act. Așa cum era de anticipat. Inteligentă, Simona a mers pas cu pas spre nivelul de regim al jocului ei, descompunând piesă cu piesă jocul estoniencei. S-a deplasat ca în zilele ei de gală, a dat drumul la mână. Până la urmă, Kanepi a fost probabil cel mai nimerit sparring.
Victorie după ce la un moment dat a suflat vântul acela rece din primul tur de la US Open. 6-2 în set decisiv. Simona a trecut un deal înalt pentru a putea urca spre munții altădată accesibili. Încă accesibili.