Afară, afară! Cu cine din ţară?

Subiectul a făcut vâlvă. Aşa se întâmplă de fiecare dată când la mijloc sunt ungurii

Mirosim că e prilej să ne umflăm puţin muşchii naţionali când în peisaj apar ungurii. E mai uşor decât să umfli venitul pe cap de locuitor. Carevasăzică, Sepsi şi Csikszereda sunt echipe de fotbal care activează în ligile fotbalistice din România, dar sunt finanţate de Guvernul maghiar. Până la urmă, e de bine, e de rău? Sau nicicum?

Trotuarul nostru, trotuarul lor
A circulat o anecdotă la începutul anului 1990, cu puţin timp înainte de tulburările etnice de la Târgu Mureş. Pe fondul tensiunilor apărute din senin, vorba vine, între comunitatea românească şi cea maghiară din Ardeal, se făcea că Gheorghe şi Janoş purtau o discuţie ca între prieteni ce se aflau din copilărie. Amândoi oameni cu carte, cu meserii respectabile. „Tu îţi dai seama?”, îi spune Gheorghe lui Janoş. „O să ajungem ca românii să circule pe un trotuar, iar ungurii pe celălalt”. Amicul Janoş îi răspunde sec. „Cred că ai dreptate, măi Gheorghe. Cu precizarea că trotuarul nostru va fi cel curat, iar al vostru plin de gunoaie”.

Noi păstrăm ecosistemul
Cu tot patriotismul de care suntem capabili, mi se pare că anecdota cu Gheorghe şi cu Janoş sintetizează situaţia de acum, când am aflat cu neştirbită stupoare patriotică despre capitalul maghiar care susţine cluburile din Sfântu Gheorghe şi Miercurea Ciuc. Pe trotuarul „lor” este curăţenie şi ordine, lumea nu flegmează pe jos, nu aruncă peturi. Stadioanele „lor” sunt îngrijite şi nu putrezesc din cauza infiltraţiilor apei din pânza freatică. Pe trotuarul „nostru” se simte dorinţa de a păstra intact ecosistemul. Bălăriile cresc în voie, insectele şi micile reptile se simt protejate. Ruinele numite altădată tribune colcăie de resturi menajere şi de indiferenţă. Ca să nu vi se pară că fabulez, priviţi spre Stadionul Dinamo şi spre Stadionul Farul. Sunt doar două exemple sugestive dintr-o colecţie pe care o cunoaştem cu toţii.

Spre Budapest, nu spre Bucharest
Bine, bine, şi ce urmăresc ungurii ăştia cu Sepsi şi cu Csikszereda? Previzibil, un profit fotbalistic şi de imagine. Finanţarea paralelă a academiilor de copii şi juniori, o dată cu aceea a cluburilor, va alimenta echipele şi naţionalele ungare la toate nivelurile de vârstă. Acolo, prin filtrul Academiei Puskas, se vor duce majoritatea, să nu ne minţim! Poate vor fi şi unii care vor opta pentru România în măsura în care vor simţi că la Budapesta e prea mare înghesuială. Sau în ipoteza puţin probabilă că proiectul românesc se va dovedi mai tentant decât cel maghiar.

Restul sunt lozinci patrio(re)tarde, frustrări şi excese. Aici, la ultimele două capitole, ne luptăm parte-n parte. Ei ne fac ţigani, punându-şi la staţia de amplificare imnurile maghiar şi secuiesc, noi îi strigăm bozgori şi îi trimitem afară din ţară. Ceea ce se pare îşi şi doresc mulţi dintre micuţii fotbalişti crescuţi la Sfântu Gheorghe şi la Miercurea Ciuc. Nici aşa nu o scoatem la capăt.