Lecţia de norvegiană
Echipa celebrei Katrine Lunde a demonstrat că handbalul nu este doar o poveste despre cum se cheltuiesc banii

Înfrângerea CSM-ului în faţa norvegiencelor de la Vipers Kristiansand, 26-31, este un mesaj. Un dublu mesaj. Primul, că schimbările dese nu sunt cheia marilor succese. Al doilea afirmă răspicat că o colecţie de vedete nu formează o echipă. Observaţi, numai lucruri banale.
Djukici constată
Sârbul Dragan Djukici spune acelaşi lucru. CSM nu este o echipă, dar el îşi propune să o clădească. Nu ştie sau ignoră voit că predecesorii care nu au avut rezultate au stat pe banca CSM-ului intervalul dintre un atac poziţional şi un contraatac. Vezi cazul suedezului Magnus Johansson, care le lăsa pe fete să îşi aleagă tactica. După acest eşec fără dubii în faţa campioanei Norvegiei, Djukici pretinde că nu îşi simte ameninţat postul şi radiografiază evoluţia formaţiei lui. Antrenorul care dă teme elevelor sale constată greşeli pe care le vede oricine. Lipsa blocajelor, a faulturilor tactice care să taie elanul ofensiv al nordicelor. Acceptarea ritmului de joc ridicat impus de Vipers, o fidelă reprezentantă a şcolii de handbal norvegiene. În replică, neputinţa CSM-ului de a aşeza acţiunile de atac, de a avea răbdare.
Răspunsul-şablon
Întrebat de colegul Marian Ursescu de ce nu a avut curajul de a o schimba măcar pentru o perioadă pe Cristina Neagu, marea vedetă a echipei, dar al cărei randament nu a fost nici pe departe cel obişnuit, Djukici a oferit răspunsul-şablon în astfel de situaţii. Antrenorul a invocat influenţa Cristinei în jocul CSM-ului, chiar şi atunci când prinde o zi mai slabă. Faptul că prezenţa ei în teren creează permanent culoare pentru alte două-trei coechipiere. Foarte frumos, domnu’ antrenor, dar unde au fost acele coechipiere? Când au profitate ele de breşele create de Cristina?
Dictatura Neagu
Mai precizează Djukici ceva important despre cea mai bună jucătoare a lumii în ultimii ani. „Ţine echipa unită”. O ţine? Nu cumva personalitatea Cristinei Neagu face vid uneori în însuşi sacrosanctul spirit de echipă? Uităm mi se pare că odată cu venirea lui Neagu la CSM Bella Gullden a încetat să mai fie acea Bella Gullden care contribuia fundamental la câştigarea Ligii Campionilor în 2016. Poate a fost o coincidenţă. O suprapunere temporală a unei anumite blazări a suedezei după trei sezoane consecutive petrecute la Bucureşti. Poate. Există însă oameni din interior care pomenesc în şoaptă despre rolul dictatorial al Cristinei în vestiar. În şoaptă ca să nu o supere pe „Messi al handbalului”.
Jucăria necerută
Pentru CSM urmează întâlnirea crucială cu Ferencvaros în Liga Campionilor. Semnele nu sunt încurajatoare. Apărarea e varză, atacul e morcov. Dragan Djukici pare depăşit de personalitatea jucătoarelor din lot şi arată mai mult ca un translator pentru contingentul sârbo-croato – muntenegrean – Lekici, Cvijic, Mehmedovici, Radicevici. Pentru noi, ca bucureşteni, deci acţionari impliciţi ai acestei grupări sportive susţinute preponderent de Consiliul General al Capitalei, vin alte meciuri la capătul cărora suntem traşi de urechi pe motiv că nu ştim să ne bucurăm necondiţionat de jucăria pe care am primit-o fără să o fi cerut-o.
Săracii bogaţi!
Şi, în final, o informaţie pentru marea campioană Gabi Szabo, în prezent preşedinta CSM-ului. A întregului club. Ştiaţi că toate componentele lui Vipers Kristiansand sunt norvegiene? Numai norvegiene? Ştiaţi că Norvegia este cea mai bogată ţară din Europa, iar locuitorii acesteia sunt permanent în topul calităţii vieţii? Credeţi că norvegienii nu aveau bani să îşi facă şi ei CSM-ul lor?